În centrul Parisului, pe o piață unde odinioară înalța o fortăreață amenințătoare, a stat pentru aproape patruzeci de ani un monument ciudat. Imens, răruit, nevoiebuit de oricine, el a devenit un adăpost pentru fărăadomnici, un loc de joc și un obiect de râs. Dar chiar acest elefant comic a intrat în istoria literaturii, oferind adăpost unuiul dintre cei mai străluciți personaje ai lui Victor Hugo — micului gâgă Parisului, Gavroche. Astfel, simbolul gigantesc al ambițiilor imperiale s-a transformat în simbol al singurătății copilăriei și al libertății urbane.
Istoria elefantului de pe piața Bastiliei a început în 1808, când Napoleon Bonaparte, visând să transforme Parisul în noua capitală imperială, a visat la un monument gigantic. A vrut să își încetească victoriile militare, în primul rând campania egipteană. Împăratul a decis că pe locul fortăreței distruse trebuie să se ridice un elefant de 24 de metri înălțime, din piese de arme capturate de la spanioli. În interior urma să fie o scară spiralată, duceând pe spate, unde urma să fie situată o platformă de observație cu o turnă. Acesta urma să fie nu doar un monument, ci și un fântân cu patru pompe, lăudând puterea imperiului.
Totuși, proiectul ambițios a rămas pe hârtie. Războiele napoleonice au necesitat bani, bronzul era folosit pentru canoane, nu pentru statui. În 1813, pe piață a apărut doar un model complet din gips: un cadru de lemn, acoperit cu ciment. Elefantul era gigantic — 24 de metri în înălțime și 16 în lungime, dar în locul vitregului gigant de bronz, parizienii au primit o modelă rapid învechită. Imperiul a căzut, iar elefantul nu a fost turnat în metal. Anii de zile a stat pe piață, încet încet distrus, devenind un simbol al speranțelor napoleonice neîndeplinite.
Exact în acest elefant vechi și parțial distrus, Victor Hugo a așezat eroul său. În romanul „Călăuzii”, Gavroche este un băiat de unsprezece ani, cel mai mare fiu al tăcâriților Ténardier. Bătut de părinți, trăiește pe stradă, își câștigă traiul singur și devine un adevărat „gâgă” — un parizian fărăadomnic, care cunoaște toate colțurile orașului. Casa lui devine stomacul elefantului de gips de pe piața Bastiliei.
În interiorul statuii, în spațiul gol, Gavroche și-a amenajat un colțișor confortabil. A avut chiar și un pat — un salteau și o pătură într-un dulap, înconjurat de șobolani. Acest adăpost l-a împărțit o dată cu doi băieței pe care i-a întâlnit accidental pe stradă. I-a dus la slonul său, i-a hrănit, i-a încălzit și i-a îngrijit, ca pe frații săi mai mici, fără să știe că aceștia sunt frații săi proprii, pe care părinții i-au vândut unei necunoscute.
Pentru Hugo, elefantul a devenit un simbol perfect: gigantic, dar gol și inutil, un monument al mândriei imperiale care a găsit adevărata sa destinație, devenind un adăpost pentru un copil fărăadomnic. Monumentul solemn a devenit un adăpost pentru cei pe care societatea i-a aruncat pe stradă.
Gavroche nu este doar un băiat fărăadomnic. Este vocea străzii pariziene, spiritul rezistenței și al libertății. Trăiește după propriile legi, nu recunoaște autoritățile și moare pe baricadele revoltei din iunie 1832, apărând idealurile republicane. Casa lui devine slonul — simbolul puterii, pe care l-a transformat în regatul său, provocând astfel lumea adulților.
În acest contrast — măreția visului lui Hugo. Elefantul Bastiliei, conceput ca un monument al slăvii militare, a devenit inutil pentru oricine. Dar exact în stomacul său a găsit refugiu cel mai liber și curajos erou al romanului. Statuia gigantică, care ar fi trebuit să glorifice imperiul, a devenit un simbol al libertății urbane și al solidarității umane.
Elefantul a stat pe piață până în 1846. La acea dată, era atât de uzat încât devenise periculos. A fost demontat, iar în 1840 pe locul său a fost instalată Colonna di Lugano, care stă acolo și astăzi. De la visul gigantic al lui Napoleon nu a rămas nimic.
Dar datorită lui Hugo, elefantul a obținut nemurirea. Milioane de cititori ai „Călăuzilor” își imaginează acest gigant de lemn, în care trăia micul rebel. Numele lui Gavroche a devenit un termen generic pentru băieții de stradă, iar elefantul Bastiliei a devenit un simbol al modului în care chiar și cea mai amplă creație umană poate găsi un nou sens în literatură și istorie.
Astăzi, când ne amintim de Gavroche, nu vedem doar un personaj. Vedem un băiat care a găsit casă acolo unde adulții au văzut doar ruine. Și în acest lucru este forța imaginii pe care Victor Hugo a oferit-o lumii.
New publications: |
Popular with readers: |
News from other countries: |
![]() |
Editorial Contacts |
About · News · For Advertisers |
Moldovian Digital Library ® All rights reserved.
2019-2026, LIBRARY.MD is a part of Libmonster, international library network (open map) Keeping the heritage of Moldova |
US-Great Britain
Sweden
Serbia
Russia
Belarus
Ukraine
Kazakhstan
Moldova
Tajikistan
Estonia
Russia-2
Belarus-2