Antrenorul nu este doar omul care învață să lovească mingea. Este lider, psiholog, strateg. Uneori — tată, uneori — tiran. Un antrenor bun transformă echipa într-o familie. Unul slab — într-un grup de egoiști. Vorbim despre rolul antrenorului în fotbal, despre sarcinile sale, stilurile și cum să devii antrenor.

Sarcinile antrenorului

Prepararea tactică: a alege schema (4-3-3, 3-5-2), să explici unde să alergi, când să apasă. Prepararea fizică: să dozezi încărcările, să nu obosești. Prepararea psihologică: să motivezi, să calmi, să pregătești. Managementul lotului: cine să fie trimis, cine să rămână pe bancă, cum să convingi o stea că nu este indispensabil. Analiza adversarului: să vizualizezi meciuri, să găsești punctele slabe. Comunicarea cu conducerea, presa, suporterii.

Antrenorul este CEO-ul echipei de fotbal.

Stile de management

Autoritar (Aleksej Fergerjun, Jose Mourinho). «Face ce se spune, altfel vei fi eliminat». Apasă asupra jucătorilor, cere disciplină. Efectiv pe termen scurt, dar repede devine plictisitor. Democratic (Pep Guardiola). Discută cu jucătorii despre tactică, delegă. Succes pe termen lung. Lider-părinte (Carlo Ancelotti). Îmbrățișează, mediează, nu țipă. Jucătorii îl iubesc. Risc: absența rigidității. Antrenor-științific (Arsen Wenger). Analizează până la cele mai mici detalii. Lucrează pe termen lung.

Stilul ideal nu există. Totul depinde de personalitate.

Cum să devii antrenor

Drumul 1: fost jucător (obține licența UEFA). Drumul 2: antrenor de la exterior (antrenor de fitness, profesor). Obținerea licențelor: UEFA C (echipe de copii), UEFA B (amatori), UEFA A (profesioniști), UEFA Pro (elita). Educație: cursuri, seminarii, stagii. Începe cu echipele de copii, cluburile din ligile inferioare. Important: nu doar să știi fotbal, dar și să știi să comunici cu oamenii.

În Rusia, antrenorii sunt pregătiți de VŠT (Școala Superioară de Antrenori).

Erorile tinerilor antrenori

Să vrei să controlezi totul (se epuizează). Să nu știi să motivezi (țipă, dar jucătorii nu aud). Să ignori psihologia (nu observă că jucătorul este deprimat). Să copieze schemele top-antrenorilor (au alți jucători). Să nu lucreze la ei înșiși (nu citesc, nu analizează). Să se teamă de jucătorii de autoritate (aceștia se așază pe umerii lor).

Învață din greșelile altora.

Antrenor și copii

Antrenorul de copii este o misiune specială. Nu trebuie să vizeze victoria orice preț. Trebuie să învețe să se bucure de joc, să nu se teamă de greșeli. Să laude pentru efort, nu doar pentru rezultat. Să nu țipe, să nu umilească. Să rețină: copiii au venit să joace, nu să execute instrucțiuni. Cel mai important este ca copilul să iubească fotbalul, nu să îl urăască.

Antrenorul pentru copii este un exemplu de urmat.

Постоянный адрес данной публикации: