Tabloul lui Henri Rousseau, dedicat fotbaliștilor

Henri Rousseau, "Tambur", a pictat jungle, tigri, vise. Dar există o singură tablă a sa care iese din rândul exoticii. "Fotbaliști" (1908) — un tablou unde patru jucători în tricouri cu dungi stau în poziții neobișnuite pe un teren verde. În spate — copaci, două baloane albastre deschise, acoperișuri urbane. Aceasta este una dintre cele mai misterioase și naieve lucrări ale artistului. De ce Rousseau, care nu a fost niciodată interesat de sport, a ales să picteze fotbal? Și ce a vrut să spună? Să ne uităm mai atent.

Istoria creației

În 1908, Rousseau avea 64 de ani. El deja a scris "Cei șapte somnori" și "Furtună tropicală", dar până atunci nu a obținut recunoașterea largă. Tabloul "Fotbaliști" nu a fost comandat. Artistul a fost inspirat de băieții care joacă mingea pe străzile Parisului. Nu a jucat niciodată fotbal, nu cunoștea regulile. Poate că l-a atras dinamica: figuri alergând, mingea, tensiunea. A pictat tabloul pentru Salonul Independenței, unde expunea anual. Criticii, ca de obicei, au râs: "neîncadrat, proporții copilărești, lipsă de perspectivă". Dar Picasso și Apollinaire, prietenii lui Rousseau, au fost entuziasmați.

Descrierea tabloului

În prim-plan — patru fotbaliști în echipament: doi în tricouri roșu-alb cu dungi, doi în albastru-închis. O minge, asemănătoare unei portocale coapte, stă la picioarele unuia dintre ei. Figurile sunt desenate plat, fără volum, picioarele lor sunt neobișnuit de subțiri, pozițiile sunt ciudate: unul este gata să lovească, altul aleargă, întinzând mâinile, al treilea stă în jumătate de ședere. Mâinile fotbaliștilor par ca ramuri, fețele — măști. În spate — copaci înalți, asemănători unor decoruri, și două baloane. Pe stânga și dreapta — clădiri care par tribune, dar goale. Cerul este deschis la albastru. Totul amintește de un vis, nu de un meci real.

De ce tabloul arată ciudat

Rousseau nu cunoștea regulile perspectivei. Figurile din fundal au aceeași dimensiune ca și cele din prim-plan. Copacii sunt prea drepti, ca în jucării. Mingea plutește, nu stă. Lipsa umbrilor creează iluzia neîncărcării. Dar în această "nepricepere" se află magia: tabloul este perceput ca o viziune, ca un vis pe care îl are o persoană care nu a fost niciodată la un meci de fotbal. Acesta nu este sport, ci un ritual în pădure magică.

Simbolica fotbaliștilor

Istoriograful artei presupune că Rousseau a pictat nu jucători reali, ci "oameni jucători" ca arhetip. Formele cu dungi amintesc de costume de clovn. Poate că artistul a vrut să arate absurditatea competiției: oamenii aleargă după mingea, ca păpuși mecanice. Două baloane pe fundal sunt un simbol al aviației, al visului de zbor. Contrastul dintre jocul pământesc și baloanele cerești. De asemenea, a fost exprimată ipoteza că acesta este o parodie asupra bătăliilor politice (1908 în Franța a fost turbulent).

Legătura cu primitivismul

"Fotbaliști" este un exemplu clar de artă naivă. Rousseau nu a căutat realism, a creat un univers condiționat. În acest sens, tablourile sale par a fi în armonie cu arta copiilor sau cu lăzi populare. Artiștii moderni-avangardiști (cubism, futurism) au fost inspirați de curajul său, de faptul că Rousseau a ignorat toate canoanele. În "Fotbaliști" există ceva de la frescile egiptene statice: figurile sunt imobile, ritmul gesturilor repetate.

Locația tabloului

"Fotbaliști" sunt păstrate în Muzeul Solomon R. Guggenheim din New York. Dimensiuni: 105 x 97 cm. Tabloul a fost cumpărat în 1945 prin fondul Justine Guggenheim. Astăzi, acesta este una dintre cele mai recunoscute lucrări ale lui Rousseau, care este adesea reproducată în cărți despre istoria artei. Poți vedea-o în sala artei naive.

Influența asupra culturii maselor

Imaginea "Fotbaliști" a fost folosită în publicitate pentru produse sportive, parodiată în seriale de desene animate ("Simpsoni"). Grupul rock englez "The Police" a folosit o gamă de culori similară pentru coperta. Tabloul a devenit o iconă a viziunii naive asupra sportului. Ea arată că fotbalul poate fi nu doar un spectacol, ci și o enigmă surreală.

"Fotbaliști" de Henri Rousseau nu este o cronici sportivă, ci o poezie. Ea ne învață că orice lucru obișnuit poate fi văzut din nou, dacă îl vezi cu ochii unui copil sau a unui nebun. Și în acest sens, valoarea ei este eternă.

Permanent link to this publication: