Colleccionarea este o activitate veche ca lumea. Încă oamenii primitivi colectau conchii frumoase și pietre neobișnuite. Astăzi, unii colectează mărci poștale, alții — vinil, alții — mașini, iar alții — ediții semnate de cărți. Dar unde este granița atunci când un hobby inofensiv se transformă în patologie? Când colectatorul devine sclavul pasiunii sale? Să încercăm să înțelegem, bazându-ne pe rațiune și pe opinia psihologilor.
Când o persoană colectează ceva ce îi place, acest lucru aduce plăcere. El experimentează entuziasmul căutării, bucuria găsirii, satisfacția sistematizării. Colleccionarea dezvoltă orizontul cultural: filatelistul știe istoria țărilor prin mărci, numismaticul — metalurgia și politica diferitelor epoci. Acest hobby ajută la formarea prietenilor (cluburi, forumuri, târguri), îndepărtează de griji cotidiene, oferă sentimentul realizării (colecția este finalizată!). Pentru mulți, acesta este un investiție: exponate rare se apreciază în timp. Hobby-ul este atunci când colecția te bucură, dar nu îți împiedică viața. Poți cheltui o mie de ruble în plus pe o marcă, dar nu te vei îndatora și nu vei pune familia pe marginea supraviețuirii.
Medicii îl numesc «sindromul Puskin» sau «nepotrivirea patologică de acumulare». Acesta este un trastorn psihic (face parte din ICD-11). O persoană nu poate să se despartă de orice obiect, chiar și de gunoi. El umple apartamentul cu cutii, ziare, obiecte vechi și stricate. Dar există și o formă mai «respectabilă»: o persoană colectează, de exemplu, tablouri, dar cheltuie toate banii pe ele, se îndatorează, nu plătește facturile, își pierde sănătatea. El își pierde controlul. Se ceartă cu familia dacă i se propune să vândă o parte din colecție. El experimentează anxietate dacă nu poate să-și umple colecția. Colecția devine sensul vieții, îndepărtând tot ce este altceva.
Granița este determinată de mai mulți criterii: în primul rând, prejudiciul. Dacă hobby-ul îți cauzează prejudiciu sănătății, finanțelor, relațiilor — aceasta este deja o problemă. În al doilea rând, controlul. Poți să trecei cu vederea cumpărarea unui exemplar fără a-ți afecta starea de spirit? Dacă nu, este un semn de alarmă. În al treilea rând, libertatea. Obții plăcere sau acționezi prin constrângere? În al patrulea rând, relația cu obiectele. Poți să oferi un dublu unui prieten sau să-l schimbi? Colectatorul patologic este zgârcit și gelos.
Iată Ivan, 35 de ani, colectează insignele sovietice. Are trei albume, se schimbă cu alții, dar nu cheltuie mai mult de 10% din buget pe insigne. Are soție, copii, muncă. Acesta este un hobby. Iar Petru, 50 de ani, cumpără toate ziarele vechi pe care le găsește. În apartamentul său de două camere a rămas doar un pasaj îngust către pat. Nu are familie, a pierdut locul de muncă din cauza întârzierilor din cauza vizitelor la târguri de antichități. Aceasta este boala. Un alt exemplu: Olga colectează păpușile la mână. Are 50 de păpuși, cheltuie toate economiile pe ele și a luat un credit. Îi minte pe soț despre prețuri. Acesta este un stadiu de frontieră.
De ce hobby-ul devine o boală? Adesea este o încercare de a umple golul: singurătate, nerealizare, traumă. Obiectele înlocuiesc relațiile vii. O persoană simte controlul asupra colecției, ceea ce îi lipsește în viață. De asemenea, joacă un rol predispoziția genetică (trastornul obsesiv-compulsiv). Un alt factor este vârsta: persoanele în vârstă, pierzându-și apropiații, încep să umple casa cu gunoi. În cele din urmă, mentalitatea de «economisire pentru ziua de mâine» din anii săraci. Tratamentul trebuie să vizeze nu colecția, ci sufletul.
Dacă o persoană dragă începe să devină un colectator patologic, nu țipa și nu arunca lucrurile (acest lucru va agrava situația). Contactează un psihoterapeut sau psihiatru. Tratamentul include terapie cognitiv-comportamentală, uneori medicamente (antidepresive, antianxietate). În cazul acumulării patologice, grupurile de sprijin sunt eficiente. Rețineți: colectatorul nu este un «idiot», ci o persoană bolnavă. Are nevoie de ajutor.
Stabilește un buget pentru hobby: nu mai mult de 10-20% din fondurile disponibile. Limitează spațiul fizic (șapte, cameră). Revizuiește regularmente colecția: vinde dublurile, dă ceva ce a pierdut valoare. Discută-ți hobby-urile cu familia, nu ascunde cheltuielile. Dacă observi că colecționarea începe să te deranjeze, să te face să te simți nervos, să ia controlul asupra muncii — face o pauză. Rețineți: în viață există și alte bucurii.
Unii oameni cunoscuți au fost obsedați de colecționare. De exemplu, Paul-Émile Victor (etnograf) a colectat mii de obiecte de uz casnic ale popoarelor din nord — acesta este un contribuție pentru știință. Dar el a abandonat și familia. Sau Salvador Dalí a colectat lucruri legate de fantaziile sale. Aceasta face parte din metoda sa creativă. Este greu de spus dacă acest lucru a fost o boală sau o caracteristică a geniului. Cu toate acestea, majoritatea dintre noi nu suntem genii. Prin urmare, mai bine să respectăm măsura.
Colleccionarea este un hobby minunat, care îmbogățește viața. Dar ca orice pasiune puternică, necesită autocontrol. Fii atent la tine și la cei dragi. Și rețineți: colecția trebuie să servească ție, nu tu să servești colecției.
Новые публикации: |
Популярные у читателей: |
Новинки из других стран: |
![]() |
Контакты редакции |
О проекте · Новости · Реклама |
Молдавская цифровая библиотека © Все права защищены
2019-2026, LIBRARY.MD - составная часть международной библиотечной сети Либмонстр (открыть карту) Сохраняя наследие Молдовы |
Россия
Беларусь
Украина
Казахстан
Молдова
Таджикистан
Эстония
Россия-2
Беларусь-2
США-Великобритания
Швеция
Сербия