Fotboliștii sunt oameni raționali, care calculează traseele loviturilor, analizează adversarul, urmăresc pulsul. Dar de îndată ce ies pe teren, se activează un mecanism antic: superstiții, rитуale, amulete, obiceiuri ciudate. Superstițiile în fotbal sunt vii ca iarbă pe teren. Stelele la nivel mondial petrec ore în rituale care, din punct de vedere al rațiunii, nu influențează jocul. Dar ele influențează mintea. Și mintea este instrumentul principal al fotbaliștilor.

De ce au nevoie fotbaliștii de superstiții

Psihologii numesc acest lucru "ritualul controlului". Într-o joc unde hazardul (reflexul mingii, decizia arbitrului) joacă un rol enorm, omul are nevoie de iluzia puterii asupra haosului. Purtarea mai întâi a cizmei drepte, apoi a celei stângi, sau săvârșirea cruciunii înainte de lovitură creează o iluzie falsă că poți influența soarta. În plus, ritualele reduc anxietatea: acțiunile cunoscute calmă mințile, distrag de la frica de a pierde. Superstițiile se transmit de la jucător la jucător, ca un virus. Văzând cum idolul își poartă trusele norocoase, un fotbalișt tânăr le repete.

Cele mai ciudate rituale ale jucătorilor de top

Cristiano Ronaldo intră întotdeauna pe teren primul. Înainte de joc, el sare, trage șosetele și strânge șorturile. Ritualul său emblematic este tăierea picioarelor cu o zi înainte de meci (niciodată nu în ziua meciului). Legendarul portar al "Barcelona" Victor Valdes intra pe teren, atingând iarbă cu ambele mâini, și doar apoi își lua locul în poartă. Lionel Messi se așază pe genunchi înainte de a intra pe teren (el este catolic). Dar cel mai mare superstit al lui este că nu iese niciodată pe teren cu o minge măruntă în buzunar, iar dacă cineva îi dă o minge, el o aruncă întotdeauna cu piciorul, nu cu mână. Zlatan Ibrahimovic, un aтеist cunoscut, totuși întotdeauna atinge emblema clubului cu mâna dreaptă înainte de a ieși din tunelul subtribunei. Atacantul englez Peter Crouch sare 10 ori pe loc înainte de fiecare meci și rostește un blestem creat de el însuși.

Tabu-uri și interdicții

Fotbaliștii superstițioși evită anumite acțiuni. De exemplu, niciodată nu trec pe linia de marcaj a terenului când intră pe teren — se crede că aduce nefericire. Unii evită afișele publicitare, alții niciodată nu trec peste minge. În Franța există o superstiție: nu se poartă o nouă formă până la meci, trebuie "testată" la antrenament. În Italia mulți jucători evită numerele 17 (nefericite în cultura italiană) și 13 (europene). Gabriel Batistuta nu a luat niciodată numărul 17. Anglezul Gareth Bale nu a purtat niciodată 13. În Rusia Serghei Ignashevici nu s-a bărbierit înainte de meci, iar Alexandr Kerjakov nu a dat interviuri înainte de joc.

Superstiții de noroc

Cel mai popular amuletă este trusa. Mulți jucători poartă aceleași truse la mai multe meciuri consecutiv, dacă echipa câștigă. De exemplu, David Beckham a păstrat perechea sa "norocoasă" zece ani. Apăratorul francez Laurent Blanc sărută chelie vârtarului Fabien Barthez înainte de fiecare meci pentru echipa națională — și acesta a devenit o superstiție națională. Argentinianul Gabriel Batistuta cerea întotdeauna ca iei să-i pună cizmele nu masajistului, ci unui partener. Spaniolul Xabi Alonso se atinge de piciorul său de trei ori înainte de a lovi mingea în poartă.

Dolea portarilor: superstiții speciale

Portarii sunt cea mai superstițioasă castă. Ei trăiesc singuri și greșelile sunt amintite pentru mult timp. Faimosul portar al "Manchester United" Peter Schmeichel bea sucul de roșii și mănâncă spagetti (doar cu un anumit sos) înainte de meci. Colegul său Edwin van der Sar purta o formă galbenă la toate meciurile de exterior, deoarece credea că este "norocoasă". Germanul Manuel Neuer lovește cu piciorul stâng la stânga stâncii înainte de începerea meciului. Ruseanul Igor Akinfeev strânge mâna doar cu unii parteneri înainte de fiecare joc. Portarii nu trec niciodată linia porților până la finalul meciului, chiar dacă mingea a ieșit în afara terenului.

Echipele naționale și superstițiile naționale

Echipa națională italiană nu s-a oprit în hoteluri cu numărul 17 la campionatele mondiale, iar avioanele cu numărul 17 nu au fost utilizate în zborurile de acolo. Brazilienii țin mereu o bancă cu cafea și lapte în dressing — pentru noroc. Germanii își pun forma strict în ordinea numerelor (de la 1 la 23) înainte de joc. Anglezii nu se bărbieresc înainte de meci — se crede că tăierea îți ia forța. Argentinienii aduc pe teren o mică figurină a Fecioarei Maria. În Rusia, fotbaliștii pun monede "pentru noroc" sau icoane în cizme.

Punctul de vedere științific: funcționează superstițiile

Studierele arată că ritualele chiar cresc încrederea și scad nivelul de cortizol. În experiment, fotbaliștilor li s-a spus că li s-a dat o minge "norocoasă". Cei care au crezut au lovit mai precis. Superstițiile nu sunt cauza victoriei, ci un declanșator care pune mintea pe calea succesului. Dar dependența de rituale este dăunătoare: dacă un ritual obișnuit este perturbat (de exemplu, uitarea trusei), jucătorul poate să se descompună psihologic. Și atunci superstiția va funcționa invers. Prin urmare, antrenorii nu luptă cu superstițiile dacă nu dăunează regimului.

Cum se schimbă superstițiile în timp

Mai înainte, fotbaliștii purtau amulete, pluteau prin stânga umerilor, mușcau iarbă. Astăzi, ritualele au devenit mai tehnologice: unii jucători verifică dacă familia lor urmărește meciul la TV într-o anumită poziție. Alții pun pe urechi căști cu un playlist anume înainte de joc, reglând "unde este norocul". Dar esența rămâne aceeași: fotbaliștii cred că de ei depinde ceva mai mult decât tehnica și forma fizică. Și această credință, chiar și irațională, îi face mai puternici.

Superstițiile sunt un pod între sacrificiul antic și sportul modern. Fotbaliștii, la fel ca gladiatorii, caută sprijinul divin, deoarece miza este prea mare. Dacă jucătorul tău preferat își pune întotdeauna cizma dreaptă înainte de cea stângă, nu râde. Poate că tocmai din acest motiv a marcat golul decisiv.

Permanent link to this publication: