Estea câine similar cu stăpânul său: mituri, cercetări și magia asemănării

Ai văzut vreodată o pereche de «stăpân — câine» și ai crezut: «Doamne, sunt unul și același!»? Sau, dimpotrivă, ai observat că câinele se potrivește perfect cu aspectul și stilul de viață al omului său? Acest fenomen a devenit de mult timp subiectul înțelepciunii populare, anecdotal și chiar al cercetărilor științifice. Întrebarea «este câinele similar cu stăpânul său» ocupă nu doar mințile obișnuților, dar și ale psihologilor, etologilor și chiar geneticienilor. Și, așa cum se întâmplă adesea, răspunsul se dovedește mult mai complex și mai interesant decât un simplu «da» sau «nu».

Fenomenul asemănării: de ce vedem noi înșiși în animalele noastre de companie

Să începem cu ideea că ipoteza asemănării câinelui cu stăpânul său nu este fără sens. Există un întreg domeniu în psihologie care studiază de ce oamenii aleg câini similari cu ei înșiși. Acest fenomen a primit chiar și numele de «efect de rezonanță» sau «alegerea inconștientă». Avem tendința de a alege ceea ce ne este cunoscut, ceea ce reflectă identitatea noastră. Dacă ai un chip rotund și trăsături blânde, ești mai probabil să alegi un câine cu o «față rotundă» și un expresie prietenoasă. Dacă ai un corp slăbicios și trăsături ascuțite, poți prefera un câine mai musculos, «cu colți».

Dar există și un alt mecanism: proiecția. Ne atribuim animalelor trăsături pe care vrem să le vedem în noi sau pe care le atragem. De exemplu, dacă te consideri calm și echilibrat, poți alege un câine care pare «filosofic» și leneș. Pe măsură ce trece timpul, începi să observi în el acele trăsături care sunt deja în tine, și acest lucru întărește sentimentul de asemănare.

Cercetările științifice: ce spun cercetătorii

În 2012, un grup de cercetători de la Universitatea din California din Los Angeles a realizat un experiment interesant. Au arătat participanților fotografii ale oamenilor și câinilor lor, iar apoi i-au rugat să ghicească cine este în pereche. Participanții au determinat cu o precizie ridicată perechile «stăpân — câine», chiar dacă nu cunoșteau acești oameni. Cercetătorii au concluzionat că oamenii sunt într-adevăr inclinați să aleagă câini care le corespund exterior.

Alte cercetări au confirmat că asemănarea se referă nu doar la aspect, ci și la caracter. Câinii, la fel ca oamenii, pot fi extroverți sau introverți, calmi sau anxioși, și adesea «se potrivesc» cu temperamentul stăpânului. Acest lucru este legat de faptul că petrecem mult timp cu câini și aceștia preiau obiceiurile noastre, ritmurile vieții și chiar mimica. Noi, la rândul nostru, încurajăm inconștient comportamentul care ne este aproape.

Mimica câinelui: de ce vedem emoții umane

Una dintre cele mai uimitoare descoperiri din ultimii ani se referă la mimica câinilor. Se pare că câinii pot ridica partea internă a frunzelor, ceea ce face ochii să pară mai mari și conferă expresiei un aspect de «câine trist». Această abilitate a apărut în timpul domesticirii și este special «concentrată» pentru interacțiunea cu oamenii. Când câinele tău te privește cu privire «înțelegătoare», el literalmente manipulează empatia ta, copiind acele expresii pe care le consideri umane.

Studierea arată că proprietarii își atribuie adesea câinilor emoții umane — tristetea, bucuria, rușinea, chiar și sentimentul de umor. Și, desigur, aceste emoții sunt «proiectate» pe animal. Astfel, apare iluzia că câinele «îmi înțelege» cuvintele și chiar exprimă aceleași sentimente.

Stilul de viață și asemănarea: devenim mai asemănați unul cu altul

Nu trebuie să uităm că asemănarea apare nu doar din cauza alegerii, ci și din cauza vieții comune. Dacă conduci un stil de viață activ, te plimbi mult, călătorești, câinele tău va fi în formă, cu o figură proaspătă și o blană strălucitoare. Dacă preferi seara liniștită acasă, câinele tău va fi mai relaxat, poate chiar puțin mai gras.

De asemenea, obiceiurile noastre influențează comportamentul câinelui. Dacă ești iritabil, câinele poate deveni mai anxios. Dacă ești calm, câinele va fi echilibrat. Acest lucru nu este magie, ci o psychologie de bază: câinii percep starea noastră prin voce, mirosuri, gesturi și mimici și se adaptează la aceasta. Acest lucru creează sentimentul că suntem «unul și același».

Ideea de selecție a stăpânului: alegem noi înșine

Un aspect interesant este că alegem adesea câini care nu doar ne amintesc de noi înșiși, ci și de persoane semnificative din trecutul nostru. Psihologii afirmă că putem căuta inconștient în animalul de companie trăsături ale celor pe care îi iubim sau pentru care ne dorim. Prin urmare, unii oameni aleg câini asemănători cu bunicul lor, cu fostul partener sau chiar cu ei înșiși din copilărie. Acest lucru adaugă o profunzime fenomenului asemănării.

Cercetarea caracterului: cât de mult suntem asemănați în comportament

În 2019, a fost realizat un studiu amplu care a analizat caracteristicile personale ale proprietarilor și ale câinilor lor. S-a dovedit că există într-adevăr o corelație între ei în ceea ce privește trăsăturile precum neuroticismul, binecuvântarea și extroverția. Proprietarii cu un nivel ridicat de anxietate au ales câini care manifestau, de asemenea, semne de anxietate. Iar oamenii cu un nivel ridicat de deschidere față de noi experiențe au avut câini care se adaptează ușor la noi situații.

De asemenea, s-a observat că câinii agresați trăiesc adesea la oameni care sunt, de asemenea, predispusi la comportament agresiv. Acest lucru nu înseamnă că oamenii răi au câini răi, ci indică faptul că anumite trăsături de caracter sunt intensificate în perechea «om — câine».

De ce vrem să credem că câinele este similar cu noi

Dorea să vedem în câine un reflect al nostru are un sens profund psihologic. Acest lucru întărește legătura, ne oferă sentimentul unității și al înțelegerii. Ne simțim văzuți și acceptați. Când câinele repetă obiceiurile noastre sau chiar doarme în aceeași poziție ca și noi, acest lucru provoacă zâmbete și sentimentul magiei. Proiectăm pe animal cea mai bună versiune a noastră, iar el ne răspunde la fel.

În plus, dacă credem că câinele este similar cu noi, acest lucru întărește încrederea noastră în sine. Deoarece dacă eu sunt un om bun și câinele meu este similar cu mine, atunci și el este bun.

Există excepții: când câinele este complet diferit de stăpân

Desigur, există și exemple opuse. Multe câini arată și se comportă complet diferit de stăpânii lor. Un extrovertit are un câine leneș și flegmat, iar o persoană care se teme de zgomot alege un câine zgomotos și energic. Aici intervine un alt mecanism: căutăm în câini ceea ce ne lipsește. Aceasta este, de asemenea, o formă de compensare și funcționează la fel de bine.

De exemplu, o persoană care se simte stânjenită să-și exprime emoțiile poate alege un câine care își exprimă deschis bucuria. În acest fel, câinele devine «permisiunea» pentru emoțiile pe care nu le avem în noi.

Morală: asemănarea nu este o sentință, ci o oportunitate

Asemănarea câinelui cu stăpânul său nu este un semn de rudenie genetică, ci un rezultat al unui trăit comun pe o lungă perioadă de timp, al unei proiecții psihologice și al unei influențe reciproce. Ne atragem pe cei care ne sunt asemănați și apoi întărim acest asemănare prin obiceiuri, emoții și îngrijire.

Dar chiar dacă câinele tău nu te seamănă absolut, acest lucru nu face legătura ta mai puțin semnificativă. Dimpotrivă, diferențele pot fi sursa creșterii și a îmbogățirii reciproce. Câinele poate să ne învețe să ne bucurăm de lucrurile simple, iar noi putem oferi sentimentul de siguranță.

Concluzie

Deci, este câinele similar cu stăpânul său? Cercetările spun — da, adesea este similar. Atât în ceea ce privește aspectul, cât și caracterul. Dar acesta nu este un regulă strictă, ci mai degrabă o tendință care rezultă din nevoia noastră de a vedea în altul noi înșine. Asemănarea nu este o casualitate, ci un rezultat al unui drum lung pe care îl parcurgem împreună cu animalul nostru de companie. Exact acest drum face prietenia noastră unică și neînlocuibilă.

Permanent link to this publication: