Extinderea yogei și ierarhia acesteia sunt două fețe ale aceleiași monede: drumul de la o practică ezoterică și secretă pentru ales la un fenomen global și structura internă care ordonează această practică.

Extinderea yogei: de la India către lume

Yoga nu a fost exportată într-o singură zi. Calea ei spre Occident este o istorie de traducere, adaptare și simplificare inevitabilă.

Punctul de plecare

Figura centrală a fost Swami Vivekananda. În 1893, la Parlamentul religiilor din Chicago, el a prezentat yoga nu ca o religie, ci ca un sistem științific și filosofic. Acest lucru a provocat o scandal și a dat naștere interesului pentru practică în rândul elitei occidentale. Vivekananda vorbea în principal despre aspectele spirituale și meditative, nu despre posturile fizice.

Începutul secolului al XX-lea: ocultismul și Rusia

În Rusia, yoga a fost extinsă prin societatea teosofică și cercurile oculte. A fost percepută ca un mod de a obține superputeri și cunoaștere secretă, adesea puse în opoziție cu ascetismul creștin. În acele timpuri, aceasta era o practică intelectuală și mistică pentru un cerc restrâns.

Cincizeci și treizeci de ani: revoluția trupului

Exact în această perioadă, în Occident și în India însăși, yoga începe să se apropie de cultura fizică și gimnastica. Se accentuează asupra asanelor — posturilor. Fotografia a jucat un rol imens: a devenit posibil să se reproducă imagini ale posturilor complicate, ceea ce a făcut practica vizibilă și masivă. În esență, moderna yoga ca fitness a apărut chiar atunci.

După Al Doilea Război Mondial: masivitatea

După 1947, Indra Devi deschide o studio în Hollywood, atrăgând celebrități. În anii 1950, autobiografia yogei devine un bestseller. Și în 1989, vizita lui B.K.S. Iyengar în Uniunea Sovietică a dat un impuls puternic dezvoltării yogei în Rusia, unde a început să fie percepută ca un metodă de sănătate și disciplină.

Curgândă ziua

Yoga a devenit o industrie globală a bunăstării, iar India o folosește activ ca un instrument de putere blândă, instituind Ziua Internațională a Yogiei.

Ierarhia yogei: opt niveluri

Ierarhia în йога clasică nu este despre putere, ci despre succesiunea creșterii spirituale. Patanjali în \"Yoga-sutras\" a descris un drum optiprins, unde fiecare etapă este fundamentul pentru următoarea.

1. Яма (воздержание). Etică socială: neagresiune, adevăr, neprivatizare, moderație, целомудрие.
2. Нияма (предписания). Disciplină personală: curățenie, satisfacție, asceză, auto-învățare, credință în superior.
3. Асана (поза). Ce ne-am obișnuit să numim yoga. O poziție stabilă și confortabilă a corpului pentru pregătirea pentru meditație.
4. Пранаяма (дыхание). Controlul energiei prin exerciții respiratorii.
5. Пратьяхара (отвлечение). Capacitatea de a descuraja simțurile de obiecte externe, să te retragi înăuntru.
6. Дхарана (сосредоточение). Menținerea atenției asupra unui obiect singular.
7. Дхьяна (созерцание). Meditație, flux continuu de atenție.
8. Самадхи (просветление). Scopul suprem — unificarea completă, depășirea oscilațiilor conștiinței.

Un aspect important: astăzi, milioane de oameni practică doar a treia etapă — asane — și uneori respirația. Ierarhia clasică presupune că posturile fizice sunt doar o pregătire pentru munca cu conștiința.

Pe scurt despre școlile

Pe lângă drumul optiprins, există și alte ierarhii — în funcție de tipul persoanei care practică.

• Бхакти-йога. Drumul iubirii și al credinței.
• Джняна-йога. Drumul cunoașterii și reflectării.
• Карма-йога. Drumul acțiunii neîntelectuale.
• Раджа-йога. Yoga regală, lucrul cu conștiința, include drumul optiprins.

Permanent link to this publication: