Dolomiti: fenomen geologic și peisaj cultural Introducere: unicitatea obiectului Patrimoniului Mondial Dolomiti (ital. Dolomiti), incluse în lista Patrimoniului Mondial UNESCO în 2009, nu reprezintă doar un masiv montan din Alpii de Est, ci un fenomen natural unic, având o valoare universală remarcabilă din punct de vedere geologic, geomorfologic și estetic. Caracteristica lor distinctivă este constă în masele de stânci albe, înalte, verticale, formate din dolomită (carbonat de calciu și magneziu), care se colorează în tonuri de roșu de foc și aur la răsărit și apus (fenomenul «enrosadira» sau «alpinului strălucire»). Această zonă acoperă aproximativ 142.000 de hectare în cinci provincii italiene (Trento, Bolzano, Belluno, Udine, Pordenone). Istoria geologică: de la marea tropicală la vârfurile montane În mod științific, Dolomiti sunt un «arhivă» a erei mezozoice, în principal a perioadei triasice (250-200 milioane de ani în urmă). Formarea lor este rezultatul mai multor etape: Faza marină: În locul actualelor munți se afla un vechi ocean Tethys. Pe fundul acestuia, în milioane de ani, s-au acumulat depozite puternice de carbonat de calciu din coajele și oasele organismelor marine (corali, alghe, moluși). Aceste depozite au format viitoarele platforme — atoli și rifi dintr-o mare tropicală veche. Dolomitizarea: Procesul cheie care a dat numele munților. Calcarul primar a fost transformat parțial în dolomit sub influența apei marine cu un conținut ridicat de magneziu. Acest mineral este mai rezistent la eroziune decât calcarul. Ridicarea tectonică: Coliziunea placelor litosferice africane și euroasiatice a dus la ridicarea fundului marin la o înălțime de peste 3000 de metri. În procesul orogenezei alpiene, masivul a fost fracturat, comprimat și ridicat, formând cele caracteristice stânci verticale, turnuri și vârfuri ascuțite. Modelarea erozivă: Acțiunea glaciarelor, a vântului și a apei în ultimii câțiva milioane de ani a «scris» din masa monolitică acele forme dram ... Read more