Fitoplancton: armata invizibilă care salvează planeta

Când vorbim despre protejarea Pământului, ne gândim la păduri, la reîmpădurire, la reducerea emisiilor. Dar există un erou despre care aproape că nu ne amintim, deși face pentru noi cea mai mare parte a muncii. Este invizibil pentru ochi, trăiește în oceane și numărul său se calculează în miliarde în fiecare picătură de apă. Este fitoplanctonul. Fără el, nu ar fi existat viața pe uscat, nu ar fi existat clima obișnuit, nu ar fi existat nici aerul pe care îl respirăm. Produce între 50 și 80% din tot oxigenul de pe planetă. Absorbe dioxidul de carbon, ca un filtru gigantic. Și este în pericol, pentru că nu observăm cum distrugem mediul său.

Cine sunt aceste invizibile

Fitoplanctonul este alcătuit din alghe microscopice și cianobakterii care trăiesc în stratul superior, luminat al oceanului. Se duc cu curentele, nu pot să năvuge activ, dar rolul lor în ecosistem este colosal. La fel ca plantele de pe uscat, folosesc lumina solară, dioxidul de carbon și substanțele minerale pentru fotosinteză. În proces, eliberează oxigen și creează material organic, care este baza pentru întreaga lanțuri trofice marine — de la zooplancton la balene.

Aceste organisme sunt extrem de diverse: de la diatomée unicelulare până la forme coloniale, care sunt vizibile cu ochiul liber ca o plăcică verde pe suprafața apei. Dimensiunile lor variază de la micron până la câteva milimetri, dar biomassa totală este comparabilă cu biomassa tuturor plantelor terestre. Ei sunt baza vieții oceanice și unul dintre principalii reglatori ai climaticului.

Scutul de oxigen al planetei

De multe ori auzim expresia «pulmonii Pământului» în ceea ce privește pădurile din Amazonia sau taiga siberiană. Dar, de fapt, principalele plămâni ale Pământului sunt oceanul. Și tocmai fitoplanctonul asigură o mare parte din această respirație. Cercetătorii au calculat că fiecare al doilea вдох pe care îl faci este datorat acestor organisme microscopice. Ei nu doar produc oxigen, dar și absorb dioxidul de carbon pe care îl eliberăm în atmosferă, arzând combustibilii fosili.

Mecanismul se numește «pompa biologică». Fitoplanctonul își ia carbonul din atmosferă și îl transformă în compuși organici. O parte din acest carbon, când alghele mor, cade la fundul oceanului și rămâne acolo pentru mii de ani. În acest fel, oceanul depozitează o cantitate uriașă de carbon, atenuând efectele încălzirii globale. Dacă fitoplanctonul ar dispărea brusc, concentrația de CO₂ din atmosferă ar crește atât de mult încât clima ar deveni complet diferită — și, cel mai probabil, inadecvată pentru viața în forma sa actuală.

Threats to phytoplankton: from warming to pollution

Ironia soartei este că același dioxid de carbon pe care fitoplanctonul îl absorbă este una dintre principalele amenințări la adresa existenței sale. Creșterea temperaturii oceanului provoacă stratificarea maselor de apă: apa caldă, mai puțin densă, rămâne la suprafață și nu se amestecă cu cea din adâncime, bogată în substanțe nutritive. Iar fitoplanctonul are nevoie nu doar de lumină și CO₂, ci și de minerale — nitrati, fosfați, fier. Fără ele, nu poate să se multiplice. Prin urmare, încălzirea duce la scăderea productivității fitoplanktonului în unele regiuni cu 10–20% în ultimele decenii.

În plus, acidificarea oceanului, cauzată de absorbția de CO₂, amenință specii cu carapacea calcarie, cum ar fi coccolitoforele și pteropodele. Coajele lor nu reușesc să se formeze în apă acruă. Acest lucru distruge întreaga lanț trofic. Și poluarea cu microplastice și substanțe chimice nu trece neobservată: toxinele se acumulează în celulele fitoplanktonului, trecând mai departe în lanț — la pești, păsări marine și la cete.

Protectia fitoplanctonului — protecția noastră

Ce putem face? În primul rând, să reducem emisiile de CO₂, să ne mutăm la surse de energie regenerabile. În al doilea rând, să reducem poluarea oceanului cu plastic și substanțe chimice. În al treilea rând, să creăm zone marine protejate, unde activitatea industrială este limitată. În al patrulea rând, să susținem cercetările științifice care să ne ajute să înțelegem cum reacționează fitoplanctonul la schimbări și cum putem ajuta să se adapteze.

Este o sarcină dificilă, dar realizabilă. Fiecare decizie pe care o luăm — de la alegerea mijloacelor de transport până la atitudinea față de deșeuri — afectează oceanul și, prin urmare, și fitoplanctonul. Protejarea acestei armate invizibile nu este un slogan ecologic abstract. Este o chestiune a supraviețuirii noastre. Atâta timp cât fitoplanctonul trăiește, noi trăim. Și trebuie să ne amintim de acest lucru de fiecare dată când privim către marea.

Постоянный адрес данной публикации: