Exploatarea industrială a Lunii încetează să fie fantastică și devine o problemă pentru următoarele decenii. Interesul pentru satelitul Pământului este alimentat astăzi mai puțin de curiozitatea științifică, cât de perspective economice și de competiția geopolitică. În joc sunt accesul la resurse, conducerea tehnologică și posibilitatea de a stabili reguli în noua eră spațială.

Ce căutați pe Lună?

Interesul principal este concentrat astăzi pe polul sudic al Lunii. Acolo au fost descoperite zone cu iluminare solară permanentă și, mai important, zăcământuri de apă. Apa nu este doar apă potabilă pentru locuitorii viitori. Se poate descompune în hidrogen și oxigen, obținând combustibil pentru rachete și componente pentru respirație. Cine va crea prima infrastructură în aceste puncte strategice va obține un avantaj decisiv.

Pe lângă apă, atenția este atrasă și de alte resurse. În solul lunar, regolitul, se conțin metale rare, titan, fier și vanadiu. Dar speranța principală este legată de izotopul heliu-3. Pe Pământ este extrem de rare, iar pe Lună concentrația sa este semnificativ mai mare. Heliu-3 este considerat un combustibil promițător pentru sinteza nucleară termică și este necesar în calculatoarele cuantic și în tomografia medicală.

Cine construiește economia lunară?

Pentru exploatarea industrială a Lunii a început o nouă cursă spațială. Competiția este între trei forțe principale: Statele Unite, China și Rusia.

Statele Unite și programul «Artemida»

NASA implementează programul ambițios «Artemida», scopul căruia este să aducă oamenii înapoi pe Lună și să creeze o bază permanentă acolo. Se plănuiește că până în 2032 va fi deschisă o infrastructură semi-permanentă, iar apoi va începe prezența permanentă a oamenilor. Baza va fi construită în regiunea polului sudic. Pentru construirea și alimentarea acesteia, NASA a încheiat contracte pentru dezvoltarea roverelor lunare și a aparatelor neilotate în valoare de aproximativ patruصدpatruzeci de milioane de dolari.

Directorul NASA Jared Isaacman a numit această bază primul punct de sprijin al Americii și al umanității pe un alt corpuriu ceresc.

China și Rusia: alianța alternativă

Pekin și Moscova dezvoltă Stația Spațială Internațională de Cercetare Lunară ca alternativă programului american. China a demonstrat deja capacitățile sale, livrând un lander pe partea inversă a Lunii și revenind cu mostre de sol. Pekin și-a stabilit ca obiectiv să trimită taikonavt la suprafață până în 2030. Rusia contribuie la proiect cu experiența sa acumulată, deși programul său național a întâmpinat o pauză după eșecul descoperirii aparatu «Lună-25».

Roboți sau oameni?

Întrebarea cheie pentru exploatarea industrială este cine va lucra pe Lună. Academicianul RAN Lev Zelenyy, directorul științific al Institutului de Cercetare Spațială, consideră că succesul va depinde nu de faptul că cineva va fi primul cosmonaut care va călca pe Lună în secolul XXI, ci de dezvoltarea roboticii.

Condițiile lunare sunt extrem de ostile pentru om: radiații ridicate, praf lunar, absența câmpului magnetic și fluctuații mari de temperaturi. Roboții pot lucra în orice moment și nu necesită sisteme de asigurare a vieții complexe. Prin urmare, prioritatea este crearea de sisteme automate universale capabile să rezolve sarcinile practice în aceste condiții extreme.

Cosmonavtul Anton Shkaplerov crede că extragerea și procesarea minereului vor fi efectuate de roboți, iar oamenii vor fi necesari în principal pentru reparațiile tehnicii complexe. Cu toate acestea, transportul materiilor prime pe Pământ nu este economic, prin urmare, întregul ciclu de producție trebuie să fie organizat direct pe Lună.

Când va începe exploatarea?

Prevederile variază, dar majoritatea experților sunt de acord că exploatarea economică a resurselor poate începe în următoarele două decenii. În prezent, numărul de start-up-uri legate de misiunile lunare crește rapid în lume și investițiile globale în spațiu.

De exemplu, startup-ul american Interlune a primit un grant de șase și nouă sută de milioane de dolari de la NASA pentru crearea unui sistem de extracție a gazelor, inclusiv heliul-3, din regolit. Compania a anunțat deja precomenzi în valoare de cinci miliarde de dolari de la Ministerul Energiei al Statelor Unite și de la contractanți privați.

În ciuda acestui lucru, nu toată lumea împărtășește optimismul. Directorul Rosnedra Oleg Kozanov crede că nu merită să sperăm la zăcăminte bogate pe Lună. Istoria geologică a satelitului este prea simplă pentru a forma zăcăminte mari. Singurul resurs neobișnuit este heliul-3, care nu are tehnologii pentru extracția industrială și nu are o cerere mare.

Problema juridică: cine deține Luna?

Întrebarea cheie care încetinește investițiile este dreptul de proprietate asupra materiilor prime extrase. Tratatul de spațiu din 1967 interzice atribuirea națională a corpurilor ceresti. Cu toate acestea, Statele Unite sunt de părere că nu se poate atribui Lunea, dar că materiile prime extrase devin proprietatea celor care le extrag.

Această poziție este consolidată în «Acordurile Artemida», la care s-au alăturat deja șaizeci și nouă de state. Rusia și China critică această abordare, considerând-o contrazicătoare spiritului Tratatului de spațiu și susținând modelul internațional de control. Acest conflict juridic, de fapt, este un reflex al luptei geopolitice pentru resursele lunare.
© library.md

Постоянный адрес данной публикации: