Realitatea virtuală nu a fost inventată de o singură persoană într-o zi. Este rezultatul muncii mai multor generații de ingineri și artiști, care au mers treptat spre ideea imersării complete.

De la senzorama la primul căști

Primul pas a fost Morton Heilig, care este adesea numit părintele realității virtuale. În 1957, el a creat senzorama — un aparat voluminos, asemănător unui automat de jocuri. Acesta afecta toate organele senzoriale: arăta imagini tridimensionale, vibra, ventila cu vânt și chiar pulveriza mirosuri. Heilig a mai brevetat și o mască telesferică — proiectul modernului căști de realitate virtuală.

Cu toate acestea, un adevărat salt înainte l-a făcut Ivan Sutherland. În 1968, împreună cu studentul Bob Sproull, el a creat arma Damocles — primul căști de realitate virtuală din lume, conectat la un computer. Acesta era atât de greu, încât trebuia suspendat de la tavan. Exact Sutherland a formulat ideea cheie: ecranul computerului nu este doar un monitor, ci o fereastră către lumea virtuală.

Termenul și comerțul

Combinarea de cuvinte realitate virtuală a apărut doar în 1987. A fost inventată de Jaron Lanier, fondatorul unei companii care se ocupau de dezvoltarea echipamentului. El a creat împreună cu Tom Zimmerman primele ochelari de realitate virtuală și faimoasa mână, care permitea interacțiunea cu obiectele virtuale prin mișcările mâinilor.

Astfel, drumul către realitatea virtuală a început cu iluziile optice din secolul XIX, a trecut prin simulatoarele sensorice ale lui Heilig și căștile computerizate ale lui Sutherland, și s-a transformat într-o industrie datorită lui Lanier.

Permanent link to this publication: