Agnia Barto despre tricolor: un floriță modestă în poezia pentru copii și nu numai

Când vorbim despre Agnia Lvovna Barto, imediat ne vin în minte versuri cunoscute din copilărie: «Noastră Tanya plânge tare», «Merge bivolul, clătină-se» sau «Zăzanie a aruncat stăpâna». Poeziile ei sunt o întreagă lume, în care trăiesc jucării, copii, animale și, desigur, natură. Printre numeroasele imagini care trăiesc în această lume, există una modestă, dar foarte importantă — tricolorul. Barto nu a scris un ciclu separat despre tricoloruri, dar acest floriță apare în poeziile ei de mai multe ori, și întotdeauna cu o anumită încărcătură semantică. Tricolorul la Barto nu este doar un element de peisaj, ci un simbol care spune despre libertate, despre alegere, despre frumusețea lucrurilor simple și despre faptul că adevărul nu se vinde.

«Alergă tricolorurile pe câmpie»: poezia care a devenit un mic manifest

Cel mai cunoscut poem al Agniei Barto, în care tricolorul joacă rolul principal, este «Alergă tricolorurile pe câmpie». Acesta face parte din colecția «Gândește-te, gândește-te...», pe care Barto a adresat-o cititorilor copii, dar pe care ea însăși a numit-o «lirică filosofică». Cu adevărat, la prima vedere, un poem simplu despre un buchet de tricoloruri se dovedește mult mai profund decât pare.

Iată textul complet:

Alergă tricolorurile pe câmpie,
Strălucesc în față,
Iar eu stau ca îngrășat,
Nu pot să-mi duc ochii de la ele.
Alergă tricolorurile pe câmpie,
Nu se ascund în iarbă...
Iar eu cu buchetul marșez,
Cu florile prin Moscova.

Mă uit la un tip
Îmi zâmbește dulce:
— Bun buchet, bun!
Cât dai pentru el?
Și tipul spune
Cuvinte de cumpărare:
— Am convenit? Bună?
Nu dau un roup, ci două.

Iar eu îi răspund,
Spun: — Nu, nu,
Tricolorurile nu le vând,
Îmi aduc buchetul acasă.
Și până la urmă, tipule,
Am convenit? Bună?

În primele rânduri vedem un procedeu neobișnuit: tricolorurile la Barto nu cresc pur și simplu — ele «aleargă». Această personificare conferă florilor viață, independență, aproape o energie umană. Ele «strălucesc în față», nu se ascund, sunt libere. Iar eroul liric — copilul — este fascinat de această imagine. Stă «ca îngrășat», nu poate să-și ducă ochii de la ele. Apoi el devine parte a acestui univers: el merge prin Moscova cu buchetul de tricoloruri. Orașul și natura se întâlnesc, iar tricolorurile ajung în mâinile copilului care le-a dus prin capitală.

Dar povestea nu se termină aici. Apără «tipul» — un personaj tipic urban, care vede în buchet nu frumusețea, ci un obiect de cumpărat. El oferă bani, încearcă să cumpere tricoloruri, chiar negociază: «Nu dau un roup, ci două». Pentru el acesta este doar un lucru pe care îl poate cumpăra. Dar copilul răspunde cu un refuz ferm: «Tricolorurile nu le vând, îmi aduc buchetul acasă». În acest refuz există o filosofie. Barto arată că există lucruri care nu au preț. Tricolorurile nu sunt un produs, ci bucurie, un amintire despre câmpie, un bucățică de libertate pe care copilul l-a adus în oraș. Și el nu este dispus să le schimbe cu bani.

Criticii au menționat că acest poem explorează tema coliziunii dintre natură și viața urbană. Tricolorurile, care simbolizează frumusețea naturală și curățenia, «aleargă pe câmpie», indicându-și libertatea și independența de agitația orașului. Iar copilul care duce acest buchet prin Moscova devine un pod între două lumi. El este păzitorul acestei frumuseți, și nu permite să fie profanată de o ofertă egoistă.

Tricolorul ca simbol al simplității și libertății

În poemul «Alergă tricolorurile pe câmpie», tricolorul joacă rolul unui simbol al tuturor lucrurilor reale, neîntinirate, libere. Nu necesită îngrijire, nu se ascunde, nu se face pe sine. Este pur și simplu. Iar copilul care înțelege acest lucru se dovedește mai înțelept decât adultul «tipul», care vede doar prețul. Barto în acest poem ridică o întrebare importantă pentru literatura pentru copii: ce este adevărata valoare? Și răspunde la ea simplu și clar: ceea ce este făcut cu suflet, ceea ce aduce bucurie, ceea ce este legat de natură și libertate — nu se vinde.

Este interesant că acest poem Barto l-a plasat într-o secțiune pe care ea însăși l-a considerat filosofică. Numele poeziilor din această colecție — «Conștiința», «Singurătatea», «Invidia», «Despre umanitate» — vorbesc de la sine. Barto nu a fost teamă să vorbească cu copii despre lucruri complicate, iar tricolorul în acest context devine nu doar un floriță, ci un indicator moral.

Alte poezii ale Barto în care apare tricolorul

«Alergă tricolorurile pe câmpie» nu este singurul poem în care Barto se referă la acest imagine. În colecția «Traduceri din literatura pentru copii» există un poem «Vază mândră». În acesta, tricolorul apare într-un context neașteptat. În el, vaza, plină de aroganță, se plânge că i s-au pus margarete: «Nu sunt creată pentru astfel de flori!». Ea declară că își place levkoii și merită trandafiri. Dar elevul îi pune un întrebare rezonabilă: «Romanițe modeste, nu sunt pentru voi?». Și vaza primește un răspuns demn de respect: «Ciudate obiceiuri au și vasele!».

În acest caz, tricolorul din nou apare ca simbol al modestiei și al adevăratei frumuseți, care nu necesită cadre pompoase. Vaza, care se consideră aristocrată, se dovedește umilită. Tricolorul, pe care o consideră nedemn, este de fapt mai presus de această prostie. Barto din nou spune că adevărata valoare nu este în strălucirea exterioară, ci în simplitate și naturalitate.

În poemul «Botanica bolnavă» tricolorul nu apare direct, dar întregul subiect este construit în jurul unei lecții de botanică. Copiii se bucură că profesoara a fost bolnavă și lecția a fost anulată, dar apoi îi mustră conștiința. Acest poem este despre altceva, dar arată că Barto a abordat adesea tema naturii și a plantelor în contextul percepției copiilor. Și tricolorul, ca cel mai recunoscut floriță de câmpie, se încadrează natural în acest grup.

Tricolorul în poezia Barto: concluzii

Agnia Barto nu are un poem care să se numească pur și simplu «Tricolorul». Dar imaginea acestui floriță trece prin poezia ei ca o temă transversală. Tricolorul la Barto este întotdeauna despre libertate, despre alegere, despre abilitatea de a vedea frumusețea în lucrurile simple și de a nu le vinde cu bani. Este un floriță care se opune agitației urbane, corupției și aroganței. El este vocea naturii, care este auzită de inimă copilărească sensibilă.

Barto nu a fost un impresionist, nu a scris descrieri lungi ale naturii. Poeziile ei sunt întotdeauna un subiect, întotdeauna un dialog, întotdeauna o mică poveste cu morală. Și în aceste povești tricolorul devine nu doar o decorare, ci un participant activ. El ajută copilul să facă alegerea, pune în loc vaza mândră, amintește adultului că nu totul se măsoară în bani.

Poate tocmai de aceea poeziile Barto despre tricoloruri sunt atât de memorabile. Nu există pompositate, nu există metafore complicate. Există simplitate, care este forța principală. La fel ca și tricolorul însuși.

Постоянный адрес данной публикации: