Două fețe ale unui oraș: Trostenț și eliberarea Minskului 3 iulie 1944 — data care a divizat pentru totdeauna istoria capitalei belaruse în «înainte» și «după». Mii de minceni, care au supraviețuit 1100 de zile și noapte sub jugul ocupanților germani, au ieșit pe străzi pentru a întâmpina eliberatorii lor. Orașul era în ruine: peste 80 la sută din clădiri erau distruse, străzile erau acoperite de resturi de construcții, iar în aer încă plutea mirosul de fum. Dar acesta era mirosul victoriei. Doar câteva săptămâni după eliberare, în afara Minskului, în defileul Trostenț, comisiile de anchetă vor începe să dezvăluie teroarea ascunsă în pădurile forestiere. S-a dovedit că lângă orașul care sărbătorea, se afla unul dintre cele mai teribile locuri de pe Pământ — lagărul de moarte, comparabil în dimensiuni cu Auschwitz. Două fețe ale unui oraș: una — luminată, festive, alta — întunecată, plină de doliu. Operațiunea «Bagration»: lovitura fulger La începutul verii 1944, Armata Sovietică a început să pună în aplicare planul de eliberare a Belarusului de sub ocupanții germano-fasciști. Operațiunea «Bagration», numită în onoarea eroului Războiului Patriotic din 1812, a devenit una dintre cele mai ample campanii militare ale celui de-al Doilea Război Mondial. Ea a început pe 23 iunie și a avut ca scop distrugerea Grupului de Armate «Centru» — cel mai puternic corp de armată al Wehrmacht pe frontul de est. Eliberarea Minskului a devenit punctul culminant al operațiunii. Pe 29 iunie, trupele Frontului 3 și Frontului 1 Belorus au lansat atacuri convergente asupra capitalei Belarusului. Fasciștii, înțelegând că orașul este pierdut, au încercat să-l transforme într-o fortăreață, dar tanecii sovietici, dând dovadă de curaj extraordinar, au intrat în Minsk deja pe 3 iulie. La sfârșitul zilei, orașul a fost complet eliberat de ocupanți. Prețul victoriei a fost mare. În așa-numitul «cuptor de oțel Minsk», au fost înconjurți și distruși peste 100 de mii de soldați germani. Dar mii ... Read more