Glume despre diete și supraalimentare: râsul ca mod de a supraviețui în lupta cu frigiderul

În lume există două tipuri de oameni: cei care sunt pe dietă și cei care vor să înceapă mâine. Mai există și cei care au mâncat tortul și se simt vinovați, dar dintr-un motiv oarecare fericiți. Dietele și supraalimentarea sunt acea luptă veche pe care o purtăm cu noi înșine, cu oglinda și cu frigiderul la trei noapte. Și, ca în orice luptă, avem nevoie de umor pentru a nu ne face nebuni. Pentru că dacă nu poți învinge greutatea în plus, cel puțin poți râde de ea. În această articol, am adunat cele mai amuzante, cele mai recunoscute și cele mai «vii» glume despre diete, despre supraalimentare și despre cum încercăm (și fără succes) să controlăm alimentația noastră.

Psihologia umorului dietetic: de ce râdem de slăbiciunea noastră

Înainte de a ne scufunda în lumea anecdotelor, haideți să ne oprim pentru un moment: de ce ne place atât de mult să râdem de diete? Psihologii spun că umorul este un mecanism de apărare. Când râdem de neputința noastră de a renunța la ciocolată, eliminăm tensiunea și sentimentul de vinovăție. Într-un fel, spunem: «Da, sunt slab, dar măcar pot râde de asta». Acest lucru ne ajută să nu ne luăm prea în serios și să nu cădem în depresie din cauza fiecărui prăjitură mâncat.

În plus, glumele despre diete sunt un mod de a ne simți parte a unei comunități. Milioane de oameni din întreaga lume trec prin același lucru: promisiuni dimineața, eșecuri în ziua, remușcări seara. Când auzim o glumă despre cum cineva «începe o nouă viață de luni», recunoaștem noi înșine și ne simțim uniți. Acest lucru ne face puțin mai fericiți.

«De luni începem noi»: clasicul genului

Cea mai populară glumă dietetică este, fără îndoială, despre «luni». Luni este ziua sfântă, când declarăm oficial război kilogramelor în plus, iar marți declarăm armistițiu.

«Am decis să încep cu dietă de luni. Duminică am mâncat tot ce era în frigider, pentru a începe luni cu o conștiință curată».

«De luni încep cu o nouă viață. Între timp,, să mâncăm aceste prăjituri, căci nu vor trăi până luni».

«Am stat pe dietă o săptămână… de luni până luni, dar fără zile libere».

«Luni meu este ziua când decid să încep din nou de luni».

Bătălia cu cântarul: când cifrele nu ne fac fericiți

Cântarul este principalul dușman al oricărui om care este pe dietă. El întotdeauna arată ceea ce nu vrem să vedem, iar noi ne gândim la o mie de scuze pentru a-l înșela.

«Am stat pe cântar și am înțeles că trebuie să cumpăr noi urgent — acestea, poate că sunt defecte».

«Cântarul a arătat plus două kilograme. Am decis că acest lucru este din cauza faptului că am stat pe el cu piciorul stâng».

«Când văd cifrele de pe cântar, mă gândesc: «Acestea nu sunt kilograme, ci harisma mea care s-a materializat».

«Cântarul este singurul aparat care mă face să mă urăsc pe mine însumi dimineața. Dar totuși îl iubesc».

«Mâncarea sănătoasă» împotriva «mâncării gustoase»: conflictul etern

Mâncarea sănătoasă este mâncarea care este bună pentru organism. Mâncarea gustoasă este mâncarea care este bună pentru suflet. Și ele aproape niciodată nu coincid. De aici vin și glumele.

«Am înlocuit zahărul cu fructoză. Acum sunt un iubitor de dulciuri, dar cu abordare științifică».

«Salata nu este mâncare, este doar un mod de a masca sosul».

«Găluștele sunt sănătoase, dar dacă adăugăm unt și pui, devin și mai sănătoase».

«Sunt pe dietă: mănânc doar produse sănătoase, dar le compensez cu cantitate. Poți mânca tot, dacă mănânci puțin».

«Dieta mea constă în a mânca tot ce vreau și să spun că este sănătos. De exemplu, ciocolata este antioxidanți».

Supraalimentarea: când conștiința tăcește, iar burta se bucură

Supraalimentarea este o artă. Artă de a mânca atât de mult, încât apoi să te simți vinovat, dar fericit. Glumele despre supraalimentare sunt o recunoaștere a dragostei pentru mâncarea care uneori este prea puternică.

«Nu supraalimentez, doar dau organismului rezerve pentru cazul unui război nuclear».

«Când spun «sunt plin până la refuz», înseamnă că am mâncat tot ce era în farfurie și încă ceva din oală».

«Am o suspiciune că nu sunt săturos, ci doar stomacul meu plânge din cauza lipsei de atenție».

«Cea mai mare minciună pe care o spun eu: «Acesta este ultimul fel de mâncare». Și o spun de cinci ori la rând».

După dieta: întoarcerea la viața normală

După orice dietă vine momentul adevărului: întoarcerea la mâncarea normală. Acesta este ca un pahar de apă după o călătorie lungă — doar mai gustos.

«Dieta mea s-a terminat. Acum pot, în sfârșit, să mănânc normal. Și să încep o nouă dietă mâine».

«Am slăbit trei kilograme. Și într-o singură zi am câștigat două, pentru a slăbi din nou».

«După dietă am înțeles că ceea ce este cel mai gustos este ceea ce nu am mâncat două luni. Și asta tot ce văd în magazin».

Sfaturile «bunevoitoarelor»: cum toată lumea devine nutriționist

Când te pui pe dietă, brusc toată lumea devine expert în alimentație. Ei știu ce trebuie să mănânci și ce nu, sunt gata să îți împărtășească experiența și sfaturile, chiar dacă nu te-ai întrebat. Și acesta este un gen separat de umor.

«Prietenul meu a spus că ar trebui să mănânc mai multe legume. Am răspuns că chipsurile sunt din cartofi».

«Când spun că sunt pe dietă, toată lumea începe să îmi sugereze să mă înfometez. Spun că înfometarea nu este o dietă, ci un mod de a economisi la prânz».

«Când încep dieta, prietenii mei încep să comande pizza la ziua mea de naștere și să spună: «Este sărbătoare, putem!».

Umorul restaurant: meniul ca loc de luptă

Comanda în restaurant pentru o persoană pe dietă este un proces dificil, care necesită gândire strategică, voință de fier și abilitatea de a refuza ce e gustos.

«Când comand salată în restaurant, îi spun bărbatului de serviciu: «Te rog, adu-o cu sosul în altă farfurie, ca să pot pretinde că nu o mănânc».

«Comanda în restaurant: vreau tot, dar aleg unul și regret că nu am ales altul».

«În restaurant, îmi comand întotdeauna ce nu pot găti acasă. Deci comand sushi, pizza și cartofi prăjiți».

Concluzie: râsul ca cea mai bună dietă

Glumele despre diete și supraalimentare nu sunt doar un mod de a ridica starea de spirit. Sunt un mod de a recunoaște că suntem cu toții imperfecti, că ne dăm în vânt, supraalimentăm și apoi regretăm. Dar în acest lucru este și umanitatea noastră. Râsul ne ajută să nu privim dietele ca pe o tragedie, ci să le percepem ca pe o parte a vieții — amuzantă, uneori absurdă, dar întotdeauna vie. Dacă ai mâncat prea mult astăzi, nu te judecă. Râde de tine. Și amintește-ți: mâine va fi un nou zi. Și, poate, o nouă dietă. Sau poate acel fel de tort pe care îl meriți. Viața este prea scurtă pentru a te refuza plăcerile. Chiar și pentru a râde de a mânca a doua farfurie de paste.

Permanent link to this publication: