Процесul judiciar seamăna cu un teatru. Există acuzator, există apărător, există judecător în mantie. Și există spectatori — juriți sau pur și simplu public. Dar în acest teatru nu se joacă întotdeauna conform regulilor. Cea mai gravă problemă este minciuna. Mărturiiștii mincinesc, experții mincinesc, avocații mincinesc. Uneori, din păcate, chiar și judecătorii mincinesc. Lupta împotriva minciunii în procesul judiciar nu este doar o sarcină tehnică, ci o problemă de supraviețuire a justiției. Dacă tribunalul nu poate distinge adevărul de minciună, de ce ar avea nevoie de el?

Principalul dușman — mărturiile false ale martorilor

Începem cu cel mai frecvent fenomen. Martorul vine în tribunal, pune mâna pe inimă și spune o minciună. Motivele pot fi orice: frică, prietenie, bani, răzbunare. Lupta împotriva acestora începe chiar înainte ca el să deschidă gura. Primul front — responsabilitatea penală conform articolului 307 din Codul penal rus. Judecătorul este obligat să avertizeze martorul: «Pentru mărturiile false — până la cinci ani de închisoare». Pentru mulți, acest lucru funcționează ca un duș de vară. Dar nu pentru toți. Lumea mincinoasă știe că pedepsirea reală este rareori, așa că își asumă riscul.

Al doilea front — procedura de interogare. Un judecător sau avocat experimentat nu permite martorului să-și rețeleze liber istoria. El pune întrebări specifice, scurte. El cere să numere timpul, locul, distanța, iluminatul, hainele, direcția mișcării. El compară răspunsurile cu cele date în urmărirea penală. Orice discrepanță mică începe să-l «roate» pe mincinos.

Al treilea front — dovezi scrise. Dacă martorul spune că «era întunecat și nimeni nu vedea», iar înregistrările de la camere arată lumină puternică, minciuna este dezvăluită.

Cum prindem expertul mincinos

Expertul în tribunal este o figură aproape sfântă. Concluzia sa este adesea considerată adevărul în ultimă instanță. Dar ce se întâmplă dacă expertul minte? De exemplu, expertul medico-legal subestimează gravitatea rănilor, pentru că a fost plătit pentru asta. Sau expertul de grafologie confirmă semnătura, care în realitate a fost falsificată. Lupta împotriva acestei minciuni este dificilă, dar posibilă. Primul metodă — recenzie. Partea comandă o recenzie independentă a concluziei expertului de la un alt specialist. Dacă recenzentul găsește erori grave, tribunalul numește o expertiză repetată. Al doilea metodă — interogarea expertului în tribunal. Avocatul pune întrebări despre metodologia cercetării, despre datele de plecare. Un avocat bine informat poate identifica rapid unde expertul a abdicat de la instrucțiuni. Al treilea metodă — cererea de expertiză comisională, când lucrează trei experți la un timp și se controlează unii pe alții.

Procurorul și avocatul: cineva minciună este mai periculoasă

Partile procesului nu sunt nici ele îngeri. Procurorul poate exagera vinovăția, distorsiona faptele, folosi tehnici emoționale în loc de dovezi. Avocatul — să distorsioneze legea, să prezinte alibis inexistente, să ceară milă. Nu întotdeauna acest lucru se numește minciună, dar în esență este o înșelare a tribunalului. Lupta împotriva acestora poate fi realizată doar într-un singur mod: prin principiul concurenței. O parte spune «alb», cealaltă parte spune «negru». Și judecătorul compară, verifică documentele și emite o decizie. Dacă judecătorul este pasiv și nu se implică, minciuna trece neobservată. Dacă judecătorul este activ — pune întrebări, solicită dovezi, numește verificări — minciuna se retrage.

Cea mai teribilă minciună: când judecătorul minte

Despre acest lucru nu se vorbește deschis, dar se întâmplă. Judecătorul poate modifica procesul verbal al ședinței, adăugând ceea ce părțile nu au spus. Sau poate ignora un prob clar al nevinovăției, simplu invocând «lipsa de convingere». Sau poate scrie în sentință o circumstanță atenuantă inexistentă, pentru a justifica o pedeapsă prea blândă. Lupta împotriva minciunii judecătorești este aproape imposibilă. Avocatul poate depune recurs, indicând distorsionarea faptelor. Tribunalul superior verifică procesele verbale și înregistrările audio. Dacă găsește fraudă, va trimite cauza la o nouă judecare, iar în cazul judecătorului va emite o decizie particulară. Dupa această decizie, poate veni o verificare din partea colegiului de evaluare a judecătorilor. Dar până la pedeapsa reală ajung doar câțiva. De obicei, judecătorul este retrogradat sau trimis la pensionare. Procesele penale împotriva judecătorilor pentru minciună sunt aproape inexistente. Și acesta este principalul gol în sistem.

Tehnica împotriva minciunii: poligraf, video, expertize

Bună vestea este că tehnologia progresează. Astăzi, tribunalurile numesc din ce în ce mai des expertize psihofiziologice cu poligraf. Acesta nu este un dovadă de 100%, dar este un argument foarte puternic. Refuzul martorului de a face poligraf poate fi interpretat în favoarea părții opuse. Al doilea instrument puternic este înregistrarea video a interogării. Din 2020, este permisă înregistrarea video a acțiunilor de urmărire penală. Dacă mai târziu martorul își schimbă mărturiile în tribunal, judecătorul include înregistrarea: «Iată unde ați spus altfel». Al treilea instrument este analiza urmelor digitale. Localizarea geografică a telefonului, timpul mesajelor, chitanțele din magazin — toate acestea distrug minciuna. Al patrulea instrument este expertiza lingvistică. Specialiștii analizează textul mărturiilor: sunt multe detalii inutile, nu există semne de învățare, lexicul se potrivește cu alți martori. Minciuna, de regulă, este mai săracă în detalii decât memoria reală.

Sfaturi practice pentru avocați: cum să distrugem minciunea

Dacă sunteți avocat și conduceți un caz în care vă mințesc, rețineți câteva tehnici. Primul metodă — «pâinea cu mai multe straturi». Nu încercați să dezvăluiți minciuna într-un singur lovitură. Puneți întrebări în bucăți: lumină, sunet, mirosuri, timp, mișcare. Mincinosul se va pierde în detalii. Al doilea metodă — «documentul neașteptat». Prezentați în momentul cel mai neașteptat o copie a unui document pe care mincinosul nu l-a văzut. De exemplu, o înregistrare de la camere, unde se poate vedea că nu era acolo în momentul respectiv. Al treilea metodă — «poarta deschisă». Întrebati: «Sunteți siguri în mărturiile dvs. sub amenințarea articolului 307?». Adesea, acest lucru este suficient pentru ca mincinosul să devină palid și să-și schimbe formulările. Al patrulea metodă — «tăcere». După ce ați pus o serie de întrebări, tăciți și priviți martorul. De la tăcere tensionată, mincinosul începe să umple pauzele cu noi detalii și se prăbușește.

Cum să faci față unei persoane obișnuite care a devenit victimă a minciunii în tribunal

Dacă sunteți o persoană obișnuită. Ați adus în tribunal chitanțe, fotografii, martori. Dar judecătorul nu le privește, iar partea minte fără milă. Ce să faceți? În primul rând, nu să urlați. Țipătul în sala de judecată este o înfrângere. În al doilea rând, să depuneți cereri în scris. Fiecare cuvânt de minciună îl fixați în procesul verbal. Scrieți: «Solicit să se adauge la dosar o declarație de falsificare a dovezilor». În al treilea rând, solicitați înregistrarea tuturor ședințelor. Acum aceasta este obligatorie în majoritatea tribunalelor. În al patrulea rând, dacă judecătorul nu dorește să observe minciuna, scrieți o plângere la președintele tribunalului și la colegiul de evaluare. Nu vă temeți. Este dreptul dvs. În al cincilea rând, după sentință — imediat la recurs. În tribunalul de recurs, se verifică adesea mai atent faptele.

De ce lupta nu este întotdeauna de succes: punctele dureroase

Să fim sinceri: sistemul luptă slab împotriva minciunii judiciare. Cauzele sunt mai multe. Prima — suprasolicitarea judecătorilor. La un judecător sunt până la o sută de cazuri pe lună. Nu are timp să interogheze fiecare martor câteva ore. A doua — frica de anulare a sentinței. Dacă judecătorul începe să lupte activ împotriva minciunii, poate face o greșeală și tribunalul superior va anula decizia. Este mai ușor să credem și să emitem o sentință nejustificată, decât să riscăm cariera. A treia — neîncercarea procurorilor de a iniția procese penale pentru articolul 307. Cred că este o micime. A patra — calificarea scăzută a multor avocați. Nu știu să efectueze interogatorii de cruce, să depună cereri, să ceară expertize. În consecință, minciuna prosperează necondiționat.

Cum va schimba totul în următorii ani

Optimismul este inspirat de digitalizare. Înregistrarea completă a ședințelor judiciare devine normă. Sunt introduse sisteme de recunoaștere a minciunii pe baza vocii — în prezent experimental, dar există progres. Se creează baze electronice ale martorilor mincinoși. Dacă o persoană a fost acuzată de minciună sub jurământ, în următorul caz, cuvintele sale vor fi privite cu scepticism. Crește numărul expertizelor judiciare. Avocații învață să lucreze cu poligraf și lingvistică. Cel mai important este că se schimbă cultura judecătorească. Judecătorii tineri nu sunt atât de pasivi ca bătrânii sovietici. Ei pun întrebări, verifică, se îndoiesc. Încet, adevărul câștigă teren.

Lupta împotriva minciunii în tribunal nu este despre a prinde și a pedepsi pe cineva. Este despre a păstra justiția dreaptă. Tribunalul care crede în fiecare minciună este un farc. Tribunalul care știe să distingă grâul de fân este pilonul societății. Fiecare mincinos dezvăluit, fiecare expertiză verificată, fiecare înregistrare video — sunt cărămizi într-o zidărie care protejează adevărul. Și adevărul, după cum se știe, este mai prețios.

Permanent link to this publication: