Glume despre post: când călugării se amuză la propriile lor fapte culinare

Postul este un lucru serios. Curățirea spirituală, abstința, rugăciunea. Pare că aici nu ar trebui să fie loc pentru glume? Cu toate acestea, dacă ne uităm la cultura călugărească, la anecdotele populare și chiar la vechile bătături monastice, ne dam seama că zâmbetul este un oaspete frecvent chiar și în timpul postului cel mai strict. Umorul ajută să relaxeze, nu permite să cadă în melancolie și ne reamintește că în chiar cele mai serioase chestiuni este important să păstrăm și chipul uman. În acest articol am adunat cele mai amuzante, cele mai călduroase și cele mai recunoscute glume despre post — acelea pe care călugării ar putea să le spună unul altuia la masă, dacă ar avea voie să râdă în voce.

De ce călugării se amuză: umorul ca leac împotriva melancoliei

Părinții spirituali au vorbit adesea despre faptul că melancolia este unul dintre cele mai periculoase păcate, mai ales în post. Când stomacul face semne de foame, iar sufletul este plictisit, este foarte ușor să cadă în melancolie. Iată unde umorul devine o salvare. Călugării știau că, dacă nu te amuzești de propriile-ți slăbiciuni, ele îți vor începe să-ți conducă. Prin urmare, în mănăstiri au fost mereu «povești culinare» — povești despre cum fratele Ivan a confundat sare cu zahăr, cum părintele Nicodim a încercat să pregătească un piure post și a ieșit ceva, cum iarăși, iar părintele superior, încercând postul, a spus: «Delicios, dar vreau mai mult».

Desigur, nu era vorba de râs doar pentru râs. Era un râs bun, indulgent, asupra propriilor neputințe. Iar exact acest tip de umor este pe care îl adunăm astăzi.

Glume despre mâncarea postului: când cotletul din varză este un podegiu

Cele mai populare teme ale glumelor călugărești sunt, desigur, mâncarea. Mai precis, ce o înlocuiește în timpul postului. Fără carne, lapte și ouă, experimentele culinare devin adevărate aventuri.

Când un postitor spune: «Am mâncat o cotletă», el are în vedere varza. Dar el este totuși fericit.

Rețeta pâini postului: ia făina, apă, sare, adaugă speranța că va fi gustos și leagă.

Supa postului este când în oală se scufundă legume, iar tu încerci să ghicești care dintre ele este carne. Dar nu este.

Călugărul se plânge părintelui: «Părinte, m-am abținut de la postul postului săptămâna asta și mi se pare că am devenit asemănător acestei supe — transparent și lipsit de gust. Părintele răspunde: «Păstrează-ți răbdarea, fiule meu. Dar vei străluci, ca prosfinții din altar».

Substituții: când apa devine lapte, iar nucile devin carne

Substituțiile sunt un gen aparte al umorului călugărește. Călugării știu bine că laptele de soia nu este lapte, iar brânza de nuci nu este brânză. Dar facem față ca și cum ar fi aproape la fel. Iar această joc de-a autosatisfacerea dă naștere la multe situații amuzante.

Dacă adaugi puțină vanilie în laptele de ovăz, devine aproape ca laptele real. Aproape.

Tofu-ul nu este carne. Dar dacă îl prăjești bine cu usturoi, începe să se comporte ca carne. Și chiar să mirosim aproape ca carne. Aproape.

Călugărul stă la masă, încerca postul postului și spune: «Părinte, sunteți siguri că acest lucru nu este carne?」Părintele răspunde serios: «Sunt sigur. Dacă ar fi carne, ar fi râs și așa».

Când ai post și vrei foarte mult lapte, pare că chiar apa din chiuvetă poate deveni laptosă dacă te gândești la vacă.

Dialoguri mănăstirești: răspunsuri oştirțești ale părintelui

Părintele din mănăstire este nu doar un călăuzitor spiritual, ci și cel mai important «manager de umor». Răspunsurile sale la plângerile klerului despre mâncare devin expresii vestite.

«Părinte, pot să am un cub de pește? Vreau foarte mult». — «Cere-o de la Domnul. El știe ce ți se potrivește mai bine. Dacă ne trimite pește, înseamnă că ești pregătit. Dacă nu — înseamnă că nu ai ajuns la nivelul acestei mâncării».

«Fratele Ivan se plânge: «Părinte, am sătuit de supă!» Părintele: «Te-ai săturat de supă, iar părinții din pustie se săturaseră de lapte. Dar au supraviețuit. Nimeni nu a murit».

«Fratele încearcă: «Părinte, pot mânca un măr în post?» Părintele: «Poți, dar nu te încinge. Alții ar spune că acest călugăr a mâncat prea multe mere și s-a mândrit».

Glume despre ipocrizia: când postul nu este doar despre mâncare

Desigur, călugării știu că postul nu este doar despre refuzul de la lapte. Este despre refuzul de la ură, de la judecată, de la cuvinte goale. Și aici umorul devine și mai fin, deoarece este orientat spre ipocrizia noastră own.

«Pot să nu mănânc carne, dar judec pe toți cei care o mănâncă. Și parcă mă rog, dar în gânduri deja am făcut rău tuturor. Și totul în postul ăsta.

«Cum să înțelegi că tu nu te oprești doar să posteste, ci chiar să postești? Când, în loc să mănânci o bucată suplimentară, spui: „Domnului, iartă-mă pentru această gândire” și în același timp simți foamea ».

«Călugării glumesc: „Postul este când nu mănânci carne, dar îți mănânci mental pe toți cei care te enervează”. Aceasta este cea mai comună greșeală a începătorilor ».

Dezamăgiri culinare: când mâncarea postului devine un meme

În fiecare mănăstire există legende despre preparatele postului eșuate. Aceste povești sunt transmise din gură în gură și devin parte a folclorului local.

«Odată, fratele Nicodim a decis să ceară o prăjitură post. A înlocuit untul cu pate de mere, ouăle cu semințe de in, iar zahărul cu fructoză. A ieșit ceva neînțeles. Dar era consumabil. Aproape. Părintele, gustând, a spus: „Nu știu ce e asta, dar este cu siguranță post. Deoarece nu poate fi gustos”».

«Un călugăr a cerut rețeta postului oivrie. Bucătarul a rămas câteva momente și a spus: «Înlocuiește carnea cu tofu, ouăle cu mazăre, iar șuncă cu morcov. Va fi aproape oivrie. Dacă închizi ochii».

«Odată, fratele Alexie a decis să facă sos post. A încercat toate rețetele: pe laptele de soia, pe laptele de ovăz, pe akvafaba. În cele din urmă a obținut ceva care seamănă mai mult cu lipici decât cu sos. Dar a mâncat-o, ca să nu iasă din calea ei».

Glume moderne despre post: când toată lumea râde pe rețelele sociale

Astăzi, glumele despre post au ieșit din granițele mănăstirilor. Pe internet poți găsi mii de meme care descriu perfect sentimentele unei persoane postitoare. Și în fiecare astfel de glumă este o parte de adevăr și multă iubire.

«Postul este când vezi pizza și te gândești: „Este păcat”. Apoi adaugi: „Dar ce păcat delicios!».

«Sunt în post. Am privit rețetele postului. Ele par frumoase, dar știu că nu sunt gustoase. Dar voi încerca. Dacă nu iese, voi postui mai mult ».

«Cel mai dificil lucru în post este să nu mănânci carne. Cel mai simplu lucru este să mănânci totul, dar cu sentimentul de vinovăție ».

De ce ne place să glumim despre post

Glumele despre post sunt un mod de a admite că suntem cu toții inperfecti. Că încercăm, dar uneori ne dezamăgim. Că dorim să fim mai buni, dar ne place să mâncăm. Gluma despre post nu este un act de blasfemie, ci o sinceritate. Este o recunoaștere că suntem oameni, cu slăbiciunile și dorințele noastre. Și dacă putem râde de noi înșine, înseamnă că încă nu am pierdut simțul realității. Simțul realității este ceea ce ne ajută să nu ne luăm în serios și să nu cădem în melancolie.

Așadar, postul nu este doar o perioadă de strictură, ci și o perioadă de zâmbet. Deoarece chiar și părinții spirituali știau că când stomacul este gol, sufletul trebuie să fie plin de lumină. Și dacă această lumină este un umor cald, bun, postul devine fericit. Buzele tale sunt umplute (în sens figurat)!

Permanent link to this publication: