Milioane de băieți și fete din întreaga lume își pun pe perete afișe cu Messi și Ronaldo. Repetă sărbătorirea lor după gol. Cere părinților să cumpere cipuri «ca cele ale lui Neymar». Fotbalistul este mai mult decât un sportiv. Un idol. Un model de urmat. Dar merită întotdeauna să ne închinăm celor care bat mingea? Și cum să distingem un exemplu bun de unul rău? Să vedem de ce fotbalistul devine zeu pentru milioane și ce responsabilitate naște acest lucru.

De ce exactly fotbalistul

În lume există mii de profesii. Cercetători, medici, piloți, cosmonauti. Dar de ce exact fotbalistul devine idol mai des decât oricare altul pentru copii și adolescenți? În primul rând, fotbalul este cea mai populară joc din lume. Se urmărește, se joacă, se discută despre el. În al doilea rând, fotbalistul este un succes tangibil. El aleargă, marchează, câștigă. Acest lucru este ușor de înțeles chiar și pentru un copil de cinci ani. În al treilea rând, cariera unui fotbalist arată ca o poveste: băiat sărac din cartierul marginal care devine milionar și stea. În al patrulea rând, fotbalistul este mereu pe ecran — reclame, interviuri, coperte de reviste. Imaginea sa este răspândită.

Dar cel mai important — emoțiile. Fotbalistul aduce oamenilor bucurie, amărăciune din înfrângere, extaz din victorie. Și această legătură emoțională este mai puternică decât orice argument rațional.

Idol perfect: cum ar trebui să fie

Care fotbalist merită să fie idol pentru generația tânără? Încercăm să tragem un portret.

În primul rând — talent și muncă. Legendele fotbalului nu se nasc, se devin. Messi a injectat hormon de creștere, Ronaldo a rămas la antrenamente după toate. Idolul trebuie să arate că succesul nu este doar un dar al zeilor, ci și transpirație, sânge, orele de noapte și mii de ore pe teren.

În al doilea rând — caracter. Respect față de adversari, judecători, suporteri. Nu este loc pentru tăieturi murdare, simulări, provocări. Exemple: Kaka, care nu a discutat niciodată cu arbitrii. Miroslav Klose, care a recunoscut judecătorului că a marcat cu mâna și a cerut anularea golului. Asta este adevărata etică sportivă.

În al treilea rând — integritatea din afara terenului. Fotbalistul idol nu face scandaluri în cluburi de noapte, nu bea, nu folosește dopaj, nu evită impozitele, nu lovește femei. El ajută copii, construiește spitale, susține fundații de caritate. Marcus Rashford a obținut cina gratuită pentru școlari săraci din Anglia. Didier Drogba a oprit războiul civil din Côte d'Ivoire, purtându-se pe genunchi pe teren. Aceste sunt acte legendare.

În al patrulea rând — durata. Idolul nu este o explozie pentru un sezon. Este un jucător care ține standardele pentru 10-15 ani. Cel pe care poți să îl urmezi ani de zile, fără să te dezamăgesc.

Partea întunecată: idoli cu miros de ură

Din păcate, nu toți fotbalistii merită să fie adorați. Lumea cunoaște stele care s-au comportat disproporționat. Același Maradona — jucător genial, dar narcoman, legat de mafie, care a accidentat oameni în accidente de mașină băut. L-a iubit, dar chiar asta este un exemplu de urmat? Sau fotbalistii moderni care simulează răni, cad de la un vânt ușor, provoacă arbitrii. Ei învață băieții că minciuna și simularea sunt normale.

Mai ales periculoase sunt cazurile de violență. câțiva stele ale fotbalului mondial au fost acuzați de violență asupra soțiilor și prietenelor, de violență domestică. Fanții au închis ochii: «El joacă bine, de ce să ne preocupăm de viața sa personală?». Aceasta este o capcană. Dacă iertăm răul pentru goluri frumoase, răspândim ideea că succesul justifică orice murdărie.

Cum a schimbat rolul idolului de la Pele la Mbappé

În anii 1950, Pele era un zeu viu. Se vorbea despre el ca despre un sfânt. Nu bea, nu fuma, zâmbia, câștiga. Imaginea lui se potrivea perfect pentru războiul rece: Occidentul capitalist și Estul socialist aplauzeau pe egală măsură regelui fotbalului.

În anii 1980, Maradona a arătat o altă model: un huligan genial. Popularitatea populară i-a iertat tot — mâna lui Dumnezeu, cocaină, mafie. El era «al nostru», de la murdărie la nobilime. Dar pentru mulți copii, el a devenit un exemplu «poți face orice, dacă ești cool».

În anii 2000, Zidan, Ronaldo, Beckham — idoli commerciali. Beckham a transformat fotbalul în business. Parcurile lui, tatuajele, căsătoria cu o cântăreață de muzică pop au stabilit tendințe nu doar pe teren, ci și în viață.

2010-2020 — era lui Messi și Ronaldo. Hiperecerci, așa-zisi așa-zisi roboti-goleroi. Ei au arătat că muncirea și disciplina sunt mai importante decât talentul murdar. Și acesta este un mesaj corect.

Acum a venit timpul lui Mbappé și al lui Hollan. Ei sunt deja milionari la 20 de ani, trăiesc pe Instagram, dar încă țin sub control. Reușesc să rămână idoli curate fără scandaluri? Vom vedea.

Responsabilitatea socială a fotbalistului

Faptul că devine idol îi aduce automat o sarcină socială imensă. Postările sale pe rețelele sociale sunt citite de milioane. Faptele sale sunt discutate în știri. Prin urmare, fiecare mișcare a stelei trebuie să fie atentă. Exemple bune: Rashed Rakhimov, care a transferat jumătate din salariu în case de copii. Luca Modrić, care a mărturisit împotriva oficialilor corupți ai clubului său. Messi, care a plătit operațiile a zecilor de copii. Exemple negative: fotbalistii care au organizat petreceri în timpul pandemiei, în timp ce fanții stau acasă. Sau cei care au ridicat mâna pe tineri în vestiar. Scuzele nu ajută.

Regula importantă: idolul nu alege dacă dorește să fie un exemplu sau nu. El este deja un exemplu. Implicit. De îndată ce te uiți la tine, copiii, răspunzi pentru fiecare pas pe care îl faci.

Psihologia imitației: de ce copiii copiază fotbalistii

Psihicul copilului este construit astfel: pentru a se forma, copilului i se necesită identificarea cu un adult puternic, de succes, vizibil. Fotbalistul se potrivește perfect: este în centrul atenției, câștigă, este lăudat de milioane. Copilul spune inconștient: «Vreau să fiu așa, atunci mă vor iubi și eu».

Totul este copiat: stilul de alergare, coafura, tatuajele, sărbătorirea golurilor, chiar și marca de chewing gum. Băieții încep să se radă picioarele ca profesioniștii. Fac coafuri complicate, ca la Cristiano. Cheltuiesc jumătate din salariu pe cipuri «ca cele ale lui Messi». Acesta nu este rău și nu este bine — este un mecanism de maturare. Dar părinții pot îndruma această imitație în direcția corectă. De exemplu, să înregistrezi copilul într-o secție de fotbal și să spui: «Tău idol a antrenat trei ore pe zi. Vrei să faci la fel?».

Când idolul dezamăgește

Cel mai dureros pentru fan este să afle că idolul său este un om obișnuit cu laturi murdare. Exemplu: istoria cu fotbalistul care a fost prins la meciuri aranjate. Sau care a bătut soția. Sau care a fost arestat pentru neplata impozitelor. Mii de fani intră în disonanță cognitivă: «El este cel mai bun, nu putea să facă asta!». Sau, mai rău, încep să-l justifice: «Are dreptate, impozitele sunt un jaf, nu trebuie să le plătești!».

Psihologii sfătuiesc: separați jucătorul de om. Apreciați driblingul său, loviturile, simțul golului. Dar nu justificați crimele sau comportamentele imorale. Dacă idolul a căzut în murdărie, aveți dreptul să îl opriți din a mai urma. Și chiar aveți datoria să explicați copiilor că eroii greșesc și că trebuie să răspundă pentru greșeli.

Cum să alegi un idol corect pentru copilul tău

Dacă fiul sau fiica ta este îndrăgostită de un anumit fotbalist, nu îl interziceți și nu îl umiliți. În schimb, faceți trei lucruri.

În primul rând, studiați biografia. Spuneți cât de mult a lucrat idolul în școala de juniori. Prin ce traume a trecut. Cine îi mulțumește după victorii. În al doilea rând, căutați interviuri și reportaje din afara terenului. Veți vedea cum se comportă cu fanii, cu familia, cum se comportă în programele de invitat. În al treilea rând, găsiți un moment în care idolul și-a demonstrat etica: de exemplu, a ridicat un adversar de pe teren după un conflict dur. Sau a refuzat un penalty, recunoscând că nu a căzut. Arătați acest lucru copilului ca pe un ideal.

Și nu vă temeți să dezvăluiți mitul. Dacă idolul s-a dovedit a fi un escroc, un narcoman sau un agresor, explicați: «Îmi place fotbalul său, dar nu îmi plac comportamentele lui. Să ne uităm la alții mari — de exemplu, la Lionel Messi, care nu simulează niciodată».

Cine dintre fotbaliștii moderni este un exemplu de idol

Dacă trebuie să numim câțiva nume fără a risca greșeli, iată lista. Lionel Messi — un om modest, un familie, nu simulează, nu bea, se implică în caritate. Cristiano Ronaldo — un muncitor nebun, pune sânge pe antrenamente, ajută spitalele pentru copii. Robert Lewandowski — un intelectual pe teren și în afara acestuia, un profesionist exemplar. Son Heung-min — nu simulează, respectă adversarii, plătește salariile membrilor echipei naționale din propriul buzunar. Acești oameni sunt de urmat fără rușine.

Iar pe cine nu trebuie să pui în exemplu — cei cunoscuți pentru simulări, aggressiune pe teren, scandaluri cu legea. Nu vom numi nume, fanii știu deja.

Concluzie: idoli sunt necesari, dar cu prudență

Fotbalistul ca idol este o forță imensă. El poate ridica milioane de oameni, să îi facă pe copii să meargă la antrenamente, să renunțe la obiceiuri proaste, să aibă încredere în ei. Dar el poate distrugere orientările dacă se dovedește a fi un parvenit. Prin urmare, nu adorarea necondiționată, ci admirarea critică — este calea corectă. Iubește jocul, respectă maestrilor, dar nu îi pune pe un picior de pod fără critică. Și atunci fotbalul va rămâne un adevărat artă, nu o religie cu sfinți dubioși.

Permanent link to this publication: