Reflecție după eveniment: Nachdenken lui Nikolaus Lobkowicz ca metodă filosofică Conceptia «reflecției după eveniment» (Nachdenken) a lui Nikolaus Lobkowicz (n. 1931) reprezintă nu doar unul dintre procedeele filosofice, ci și piatra de temelie a metodei sale hermeneutice, o poziție specifică a gândirii, conștient distanțată de proiectarea utopică a viitorului și orientată spre înțelegerea ceea ce s-a întâmplat deja. Acest abord, dezvoltat în contextul criticii marxismului și ideologiilor totalitare din secolul XX, afirmă modestia, responsabilitatea și specificitatea istorică a rațiunii filosofice. Esența Nachdenken: renunțarea la spekulare în favoarea reflecției Termenul Nachdenken (literalmente «după-reflectare») al lui Lobkowicz este opus altor două moduri de gândire: Gândirea speculative (Vordenken, «după-reflectare»). Aceasta este o gândire care încearcă să preconceivească realității legi, să construiască viitorul pe baza schemelor a priori (hegelianism, marxism, orice ideologie utopică). Pericolul său este în violarea specificității istoriei și a libertății individuale, în înlocuirea experienței vii cu o modelă abstractă. Gândirea analitică (Zerdenken, «descompunere-reflectare»). Caracteristică pentru știința positivistă: descompunerea întregului în părți, căutarea legăturilor cauzale. Este necesară, dar insuficientă pentru a înțelege sensul evenimentelor, semnificația lor pentru om. Nachdenken este a treia cale: o reflectare atentă, neîntorsă a ceea ce s-a întâmplat deja, cu scopul de a înțelege nu «cum?», ci «ce înseamnă?» și «ce ne învață?». Aceasta este o gândire care: Acceptă evenimentul ca o dată, fără a încerca să-l corecteze sau să-l potrivească unei scheme. Respectă libertatea participanților la eveniment, recunoscând că acțiunile lor nu au fost determinate de logica istoriei. Se concentrează pe identificarea sensului, nu pe stabilirea unei legi. Origini istorico-filosofice: de la Aristotel la Gadamer Lobkowicz plasează Nachdenken într-o tradiție mai ... Read more