copiii fară adăpost în marile orașe ale lumii: analiză structurală și provocări ale megapolisurilor moderne Introducere: excluderea socială în centrul aglomerărilor Fenomenul de copilărie abandonată și fară adăpost în orașele mari reprezintă unul dintre cei mai acuți indicatori ai disfuncțiilor sociale sistemice. Aceasta nu este o problemă locală a unor regiuni individuale, ci o provocare globală, comună pentru megapolisurile atât din țările dezvoltate, cât și din cele în curs de dezvoltare. Din punct de vedere științific, «copiii fară adăpost» este un termen colectiv care include două categorii adesea intersectante, dar diferite: copiii care trăiesc pe stradă (street children) și copiii fără îngrijirea părinților, care se află în azile sau instituții de internat. Studierea sociologilor, psihologilor și economiștilor arată că cauzele acestui fenomen sunt de natură multistratificată, combinând factori macroeconomici, eșecuri instituționale și disfuncție familială. Epidemiologia globală și cauzele structurale Potrivit estimărilor organizațiilor internaționale (UNICEF, ONU-Habitat), în lume există zeci de milioane de copii ale căror vieți sunt într-o oarecare măsură legate de stradă. Cu toate acestea, statistica exactă este imposibilă din cauza caracterului ascuns al fenomenului. Cauzele principale sunt de natură structurală: Inegalitatea economică și sărăcia: Urbanizarea rapidă în țările din Asia, Africa și America Latină duce la migrația în masă a familiilor rurale în orașe, unde ajung în zone marginale (ghetto-uri, favelas). Pierderea locuinței, șomajul părinților și necesitatea muncii copiilor îi împing pe copii pe stradă. În țările dezvoltate, cauza este adesea sărăcia socială, agravată de crizele economice. Criza instituției familiei: Descompunerea familiei, violența în casă, alcoolismul sau dependența de droguri a părinților sunt cauze imediate ale plecării copilului pe stradă. Pentru mulți copii, strada devine o mediu mai puțin ostil decât propriul cămin. ... Read more