Sfânta Ana în iconografie și cultură: între Est și Vest În şirul nelimitat de sfinți, a căror chipuri ne privesc din icoane și tablouri, există un singur model care ocupă un loc special. Nu pentru că-l întâlnim rar, ci pentru că este mereu alături de cea mai mare taină a creștinismului — de Maica Domnului și de Pruncul Iisus. Este Sfânta Ana, mamă a Fecioarei Maria, bunică a lui Isus Hristos. Figura ei rămâne adesea în umbră a unor nume mai sonore, dar chiar ea, conform tradiției bisericești, a devenit acel element care a unit Vechiul Testament cu Noul. Imaginea ei în artă și cultură este povestea despre așteptarea lungă, despre minunea maternității tardive și despre acea sfințenie tăcută, aproape invizibilă, care pătrunde în întregul artă creștină, de la primele mozaice bizantine până la tablourile din epoca Renasantului. Cine este Sfânta Ana Despre viața pământească a Sfintei Ana știm mai mult din surse apocrife mai târzii, în principal din «Protoevanghelia Iacovului», datată din secolul II. Conform acestui text, Ana era soția lui Ioachim, a unui om credincios și înstărit din neamul lui David. Timp de mulți ani, au trăit în căsătorie fără copii, ceea ce în societatea iudecărească era considerat o mare rușine, un semn al mâniei lui Dumnezeu. Într-o zi, în timpul unui mare praznic, lui Ioachim i s-a refuzat dreptul de a oferi o jertfă în numele întregului Israel cu o formulare umilitoare: «Nu meriți să oferi un dar, pentru că nu ai fost binecuvântat cu descendență de către Domnul». Într-o durere adâncă, Ioachim a plecat în pustie, unde a postit și a rugat timp de patruzeci de zile. Ana, rămâneasă acasă, a rugat în grădina casei. Atunci li s-a arătat un înger care le-a anunțat că rugăciunile lor au fost auzite — vor deveni părinții unui copil despre care vorbesc toate națiunile. După nouă luni, li s-a născut o fiică, pe care au numit-o Maria. deja în acest proroanie este înmâncată întreaga profunzime a imaginii Annei. Ea nu este doar o femeie care a devenit mamă ... Read more