Fedor Dostoevsky despre Europa: proroc în țara străină Introducere: privirea «nu ca turist Fedor Mihailovich Dostoevsky (1821–1881) și-a format relația cu Europa nu prin teorii abstracte, ci prin experiență profund personală și adesea traumatică. Stagiunea sa în Europa în 1862–1863 și 1867–1871 nu a fost un «mare călătorie» a unui nobil rus, ci o emigrare forțată, fuga de la creditori și căutarea unui liniște creativă. Acest lucru a definit poziția sa ca un critic aprins, partizan și periculos al civilizației occidentale, care a văzut în ea nu doar realizări culturale, ci și o boală spirituală a viitorului. Tesiuri cheie: diagnosticul «boala europeană Percepția Europei de către Dostoevsky nu este o sistemă filosofică integrată, ci un set de intuiții vii, adesea polarizate, exprimate în publicistică (»Observații de iarnă despre impresiunile de vară», »Jurnalul scriitorului») și texte artistice (»Idiotul», »Diavolii», »Tânărul`). Critica sa se concentrează pe câțiva noduri: Burgheria ca antidualitate. Pentru el, Europa este o victorie a «burghezilor», al căror ideal este «un confort liniștit și necontestat», acumularea și individualismul. În »Observații de iarnă...» el descrie cu恶心 londonezului Citi ca o manifestare a dorinței babilonene: »Toți se străduiesc spre diviziune, spre izolare... fiecare pentru sine și doar pentru sine». Aceasta este o societate care a pierdut legătura frățească între oameni. Catholicismul și socialismul ca două fețe ale aceluiași apostazie. Aceasta este una dintre cele mai paradoxale și cele mai faimoase idei ale lui Dostoevsky. El credea că catolicismul, care a schimbat idealul creștinismului universal pentru puterea世俗, și socialismul, care a crescut din protest împotriva civilizației beznoi, sunt fenomene de același tip. Ambele își propun să organizeze fericirea umană pe pământ fără Hristos, înlocuind libertatea spirituală internă cu o unire externă, forțată (»muравейnic»). În »Diavolii» socialismul occidental apare ca o infecție spiritua ... Read more