Arătați degetul mare: simbolism istoric, cod cultural și limitele ofensei Istoria profundă a gestului: de la antichitatea apotropaeică până la profanity modernă Gestul «figa» (cucuș, șish), în care degetul mare este introdus între degetul indic și degetul mijlociu al unui pumn strâns, este unul dintre cele mai vechi și cele mai semiotice simboluri din cultura mondială. O ofensivitatea sa nu este universală, ci contextuală, depinzând de codul cultural, situația și intenția demonstrantului. Din punct de vedere științific, acest gest reprezintă un exemplu clar de comunicare nonverbală, a cărei semnificație a evoluat de la protecția sacră până la refuzul gross și mesajul de umilire. Origini antice: protecție, fertilitate și ironie Primele imagini cunoscute ale gestului (lat. manu fica — «mâna figa») apar în cultura romană antică și etruscă. Inițial, acesta avea un caracter apotropaeic (de protecție și obereție): Protecție împotriva blestemului și forțelor malefice: Gestul care amintește de genitalele feminine (fica — smochină, fruct de smochin, de asemenea, denumire slangistică pentru vulvă), simboliza fertilitatea și viața, alungând ochiul rău. Colanți în formă de figă (figurițe) erau purtați ca amulete. Simbol falic: În combinație cu mișcarea de frecare («vârfuire»), gestul era un simbol nepotrivit al actului sexual și avea un subtext comical-oscen, ceea ce demonstrează graffiti-urile antice și comediile. Fapt interesant: În Antichitatea Romană, gestul era folosit pentru blestem ritual, fiind îndreptat spre concurentul pe jocuri. În același timp, sclavii arătau figa din spatele stăpânului lor pentru a se proteja simbolic de furia acestuia, — practică fixată în satirele Persiei. Mileniul I și Renasământul: formarea unui sens dublu În Europa creștină, gestul pagan a fost adaptat și a primit o nouă notă: Protecție împotriva diavolului și vrăjitoarelor: Gestul a continuat să fie folosit ca amuletă superstitioasă. În Germania era cunoscut sub numele de Feige (figa) ... Read more