Fără pensie de pensionare: unde și de ce rămân bătrânii fără sprijin guvernamental

În majoritatea țărilor din lume, pensionarea este un rezultat firesc al vieții de muncă, un moment de odihnă meritat. Cu toate acestea, există multe state în care bătrânii nu pot conta pe plăți regulate de la stat. În unele state, sistemul de pensii lipsește complet, în altele acoperă doar un cerc restrâns de ales — funcționari publici, militari sau angajați ai marilor întreprinderi. Cauzele acestui fenomen sunt diverse: de la colapsul complet al instituțiilor statale până la alegerea conștientă a modelului de economie de economisire. Vom analiza unde și de ce rămân bătrânii fără asigurare de pensie.

Țări fără sistem de pensii

În unele state, pensiile ca atare nu există pentru nimeni. Acestea sunt, de obicei, țări care au trecut prin războaie prelungite, instabilitate politică sau colaps complet al structurilor statale.

Somalia este un exemplu clasic. Aici, pe parcursul deceniilor, guvernul central nu a funcționat, ceea ce a dus la colapsul complet al tuturor instituțiilor statale, inclusiv ale sistemului de asigurări sociale. Bătrânii sunt nevoiți să se bazeze exclusiv pe sprijinul rudelor, al comunităților locale și al organizațiilor religioase.

Sudanul de Sud, cel mai tânăr stat din lume, nu are și el un sistem de pensii. Cauza este infrastructura guvernamentală extrem de slabă și dominația sectorului informal, unde lucrează majoritatea populației. Fără angajare oficială, nu există și contribuții de asigurare, iar, prin urmare, nu există și fonduri de pensii.

În Afganistan, sistemul de pensii a încetat de fapt să existe după venirea talibanilor la putere în 2021. Doar în august 2025, plățile au fost reluate pentru unii foști funcționari publici — militari, profesori, medici și polițiști. Dar fermierii și alte categorii de cetățeni, care nu au avut angajare oficială, nu au avut niciodată dreptul la pensie și rămân fără orice sprijin.

Iemen, Eritrea, Ciad, Republica Centrafricană — în aceste țări, sistemul de pensii nu funcționează sau acoperă un cerc atât de restrâns de persoane, încât pentru majoritatea populației nu există de fapt.

Țări cu pensii doar pentru alesi

În multe state, plățile de pensii sunt prevăzute, dar sunt accesibile doar unor categorii limitate de cetățeni — de obicei, funcționarilor publici, militarilor și angajaților din sectoarele strategice. Restul populației rămâne fără protecție în bătrânețe.

În India nu există conceptul de pensie de pensionare ca plată universală. Plățile regulate le primesc doar funcționarii publici — aproximativ 12 la sută din populație. Îngrijirea bătrânilor cade în principal în sarcina familiilor și fondurilor religioase. Locuitorii țării trebuie să economisească singuri pentru bătrânețe, altfel riscă să ajungă sub pragul sărăciei.

În China s-a format un sistem fragmentar: pensiile sunt accesibile funcționarilor publici și angajaților marilor întreprinderi urbane. Cu toate acestea, aproximativ 20 la sută din populație, în principal locuitorii din mediul rural, nu intră sub incidența niciunei dintre programele de pensii. Cauza este sistemul de înregistrare «хукоу», care nu permite locuitorilor din mediul rural să lucreze legal în orașe și să participe la asigurările sociale.

În Vietnam și pe Filipine, plățile de pensii sunt prevăzute doar pentru cei care au lucrat pentru stat. În Vietnam, pensia este acordată și locuitorilor din orașe și lucrătorilor din întreprinderi industriale. Pe Filipine, sistemul întâmpină dificultăți financiare grave — deficitul a fost atât de mare, încât președintele țării a fost nevoit să vândă yachtul personal pentru a finanța plățile.

În Pakistan și Irak, plățile de pensii le primesc doar funcționarii publici și angajații din sectoarele cheie, de exemplu, petroliferă. Restul cetățenilor rămân fără plăți și se bazează pe sprijinul copiilor și al rudelor.

În Bhutan, există formal un sistem de pensii de economisire, dar el acoperă doar funcționarii publici, militarii și angajații companiilor de stat — mai puțin de 10 la sută din populație. Majoritatea locuitorilor acestei țări agricole rămân fără pensie. Unii bătrâni, în special cei fără rude, găsesc refugiu în mănăstiri budiste.

Țări cu un sistem formal, dar ineficient

În unele state, sistemul de pensii există pe hârtie, dar plățile reale le primesc doar câțiva. În Niger există formal un sistem de pensii, dar în realitate plățile le primesc aproximativ trei la sută din populație. Vârsta medie a vieții aici este de 52 de ani, iar aproximativ cinci la sută din locuitori sunt angajați legal. Nivelul ridicat al infracțiunilor și al economiei subterane face ca asistența guvernamentală să fie inaccesibilă majorității.

În Tanzania nu există pensie guvernamentală — plățile minime sunt prevăzute doar pentru militari și polițiști. În Gonduras, pensiile, deși mici, sunt plătite tuturor celor care au ajuns la 60 de ani, dar până la această vârstă trăiesc puțini — în consecință, plățile le primesc doar 4 la sută din cetățeni.

În Burkina Faso, Burundi și Sierra Leone, asigurarea socială este accesibilă doar cetățenilor oficial angajați, care fac contribuții regulate. În Burundi, de exemplu, pentru a primi o pensie este necesar să fi făcut contribuții timp de cel puțin 15 ani. Marea majoritate a populației, angajată în agricultură, comerț mic sau activități ocazionale, nu are asigurare socială, iar, prin urmare, și dreptul la pensie.

Țări bogate fără pensie universală

Lipsa unei pensii universale de pensionare se întâlnește și în economiile prospere. Luxemburg, una dintre cele mai bogate țări din Europa, nu are o pensie «cadou» de la stat. Dimensiunea plăților depinde direct de stagiul și suma contribuțiilor de asigurare pe care le fac lucrătorul și angajatorul. Pensia minimă la 40 de ani de stagiul este de aproximativ 2 165 de euro. Monaco folosește și modelul de asigurare: pentru a primi o pensie este necesar cel puțin 10 ani de stagiu oficial și contribuții regulate din salariu. În aceste țări, lipsa unei pensii universale nu este un rezultat al sărăciei, ci o alegere conștientă în favoarea modelului de economisire.

De ce se întâmplă acest lucru: principalele cauze

Cauzele lipsei sau ale limitării sistemelor de pensii pot fi împărțite în câteva grupuri principale. Prima și cea mai evidentă este sărăcia extremă și slăbiciunea economiei. Statul pur și simplu nu are resurse financiare pentru a întreține toți cetățenii în vârstă. Acest lucru este tipic pentru multe țări din Africa și Asia.

A doua cauză este instabilitatea politică și colapsul instituțiilor. În țările care au trecut prin războaie civile prelungite, sistemul de asigurări sociale de stat este distrus.

A treia cauză este dominația economiei subterane. Dacă majoritatea populației lucrează neoficial și nu plătește contribuții de asigurare, sistemul de pensii nu poate fi format.

A patra cauză sunt factorii demografici. În unele țări, vârsta medie a vieții este atât de mică, încât oamenii pur și simplu nu ajung la vârsta de pensionare și sistemul își pierde sensul.

În final, a cincea cauză este alegerea conștientă a modelului. Unele state dezvoltate au renunțat la sistemul de distribuție în favoarea celui de economisire, unde pensia depinde doar de contribuțiile personale ale individului.

Cum supraviețuiesc bătrânii fără pensie

În țările fără sistem de pensii, institutul principal de sprijin rămâne familia. Copiii și nepoții preiau grijă de părinții în vârstă. În multe culturi, acest lucru este perceput nu ca o povară, ci ca o obligație naturală. Structurile religioase și comunitățile joacă un rol important de asemenea — ele organizează ajutor, adăposturi și hrană pentru cei nevoiași. În unele cazuri, bătrânii primesc ajutor umanitar de la organizațiile internaționale. Cu toate acestea, aceste măsuri sunt adesea insuficiente și mulți bătrâni sunt nevoiți să lucreze până la o vârstă înaintată pentru a supraviețui.

Concluzie

Sistemul de pensii nu este un fenomen universal. În multe state din lume, el pur și simplu nu există sau nu își îndeplinește funcția. Undeva este un rezultat al sărăciei și al slăbiciunii statului, undeva al instabilității politice, iar undeva al alegerii conștiente în favoarea mecanismelor de economisire. În aceste țări, bătrânii depind de familie, de caritate și de economiile personale. Înțelegerea acestei realități este importantă nu doar pentru călători, dar și pentru a înțelege cât de diferite pot fi modelele de protecție socială în lumea modernă.

Постоянный адрес данной публикации: