Cooperarea ca forță creativă: Alexandr Bogdanov despre organizarea muncii și noul societate

La începutul secolului XX, când lumea era zguduită de revoluții și capitalismul demonstra logica sa dură, o singură persoană a propus să privim istoria umanității sub un unghi complet neașteptat. Nu prin lupta de clasă, nu prin schimbarea formelor de organizare, ci prin organizare. Alexandr Alexandrovici Bogdanov — filosof, economist, medic, revoluționar și creatorul științei organizaționale universale — credea că cheia viitorului nu este în redistribuirea proprietății, ci în restructurarea modului în care oamenii lucrează împreună, cunosc lumea și se guvernează. Ideile sale despre cooperative și organizarea muncii, mult prea avansate pentru vremea lor, par astăzi extrem de moderne.

împotriva prejudecăților: de ce cooperarea nu este opportunism

Bogdanov a început cariera sa ca unul dintre liderii bolșevismului, dar drumul său a fost în cele din urmă divergent de cel al lui Lenin. Motivul a fost o dezacord fundamental în privința modului în care ar trebui construit socialismul. În loc să mizeze pe захватul puterii și dictatura proletarului, Bogdanov vedea forța principală în colaborarea muncitorilor. În anii revoluționari, el a luptat împotriva prejudecății încărcate în cercurile de stânga împotriva cooperării.

Mulți revoluționari ai vremii priveau cooperativele cu dispreț. Ei credeau că această "activitate practică limitată", legată de calculuri comerciale și compromisuri, poate limita orizontul lucrătorului, submina ideologia sa idealistă de luptă de clasă. În cooperatori vedeau opportunism, angajați în mici afaceri și indiferenți la idealurile superioare ale luptei de clasă.

Bogdanov a respins acest dispreț ferm. El a demonstrat că munca în cooperativă oferă lucrătorului un alt sens și o altă semnificație, nu unul micșorat de comerț, ci unul serios de societate. Pentru el, cooperarea nu era o activitate secundară, ci o școală directă de socialism. Exact în cooperativă, lucrătorul învață să rezolve problemele comune, să administreze o afacere comună, să vadă legătura dintre munca sa și binele comun. Bogdanov a râs de orbirea celor care nu văd în colaborarea muncitoarei baza unui nou conștiință.

Știința organizațională universală: cum este construită lumea

Viziunile Bogdanov asupra cooperării au fost doar o parte a grandiosului său proiect — crearea unei științe organizaționale universale, pe care a denumit-o tectologia. El și-a propus o misiune care și astăzi impresionează prin curaj: să găsească principii comune de organizare care funcționează în natură, în societate, în tehnologie și în gândire.

Punctul de plecare al doctrinei sale este simplu și radical: orice activitate umană este obiectiv organizatoare sau dezorganizatoare. El a afirmat că orice proces — fie că este construirea unei fabrici, o descoperire științifică sau chiar activitatea artistică — poate fi considerat un proces de organizare. Ideea sa a fost să unească toate științele umane, biologice și fizice într-un sistem de cunoștințe pe baza căutării de principii organizaționale comune.

Acest abord a făcut din Bogdanov unul dintre pionierii abordului sistemic în știința modernă. El a introdus conceptul de complex organizat, care este aproape la fel de aproape de conceptul modern de sistem. El a formulat legea celor mai mici, care spune că rezistența întregii lanțuri este determinată de cel mai slab element. El a prefigurat și ideile dezvoltate ulterior în cibernetică și teoria managementului.

Lucrătorul colectiv și cultura proletară

Pentru Bogdanov, organizarea muncii nu se reduce la scheme tehnice. Ea este pătrunsă de un sens profund uman și cultural. El credea că socialismul nu este doar o nouă sistem economic, ci o restructurare a întregului societate pe tipul său fundamental, pe imaginea și asemănarea sa. Acest nou tip de societate trebuie să se nască dintr-o nouă cultură — cultura proletară, pătrunsă de spiritul colaborării muncitoare.

Bogdanov era convins că clasa muncitoare poartă în ea sămânța unei noi civilizații. Diferită de burghezie, clasa muncitoare este străină de individualism și concurență. Naturaleza sa este muncirea colectivă, solidaritatea, colaborarea. Arta necesară proletarului trebuie să fie colobativă, educând oamenii în spiritul unei profundei solidarități, al colaborării prietenoase, al unui frățeluiștie strânsă a luptătorilor și constructorilor.

El vedea misiunea socialismului în a depăși diviziunea fatală a muncii în organizator și executor. În societatea capitalistă, această prăpastie întărește puterea unora și subordinea altora. Societatea viitoare trebuie construită pe principiul unei organizații unite, armonioase, prietenoase a muncii și cunoașterii.

Colaborarea în loc de subordonare

Această idee traversează întreaga tectologie a Bogdanov. El refuză să vadă lumea doar ca pe o ierarhie și subordonare. Chiar și în sistemele biologice, el vede nu subordinație, ci colaborare. În celulă, în colivia, în colectivul uman, pentru el funcționează întotdeauna același principiu: unire pentru atingerea unui rezultat comun. Pentru Bogdanov, cooperarea nu este doar o formă de gestionare, ci o forță creativă care traversează întreaga viață.

El a insista asupra faptului că exact colaborarea, nu concurența, stă la baza progresului. Clasa organizatoare, care a îndeplinit o funcție utilă reală, în timpul lui Bogdanov, se degenerează, devenind o clasă parazitară, dacă activitatea sa nu este supusă scopurilor comune. Dezvoltarea reală este posibilă doar atunci când toți participanții la proces — și organizatorii, și executorii — acționează ca parteneri egali în cadrul colaborării prietenoase.

Dogma prea devansată pentru vremea sa

Ideile Bogdanov despre cooperare și organizarea muncii nu au fost implementate în Rusia sovietică. Dogma sa a fost declarată idealistă și a fost uitată pentru o lungă perioadă de timp. Cu toate acestea, astăzi, în epoca structurilor de rețea, producțiilor flexibile, colaborării la scară largă și proiectelor deschise, ideile sale revin. Teoriile moderne de management, analiza sistemică, conceptele de auto-organizare — toate acestea se suprapun în diferite grade asupra revelațiilor sale. El a arătat că cooperarea nu este doar un mod de a conduce afaceri, ci un principiu fundamental al vieții, capabil să transforme economia, cultura și chiar omul însuși. Știința organizațională universală a lui încă așteaptă să fie descoperită — poate data viitoare, poate fără șoruri ideologice.

Постоянный адрес данной публикации: