Fericirea nu este doar o emoție. Nu "ha-ha" și nu "ura, vineri". Este un statut profund al sufletului, care nu depinde de circumstanțe. Poți pierde tot — sănătatea, banii, apropiații — și totuși să nu pierzi fericirea. Și poți avea o vilă și o yacht, dar să fii ars din interior. Ce este fericirea ca statut spiritual și ce o diferențiază de plăcerea simplă? Să le clarificăm.

Plăcerea vs fericirea

Plăcerea vine din exterior: mâncare delicioasă, sex, câștigarea la loterie. Ea trece rapid și lasă sete de repetare. Fericirea, în schimb, este o sursă internă. Este un statut de plenitudine și de legătură cu lumea, când nu ai nevoie de stimuli. Poți fi fericit stând într-o cameră goală. Fericirea spirituală nu depinde de evenimente. Este fundamentul. Nu o poți cumpăra, nu o poți fură, nu o poți câștiga. O poți dobândi doar prin practică și conștientizare. Maestrul tuturor tradițiilor spune: fericirea este natura noastră adevărată, doar că am uitat-o.

De ce pierdem fericirea

Cauza este identificarea cu mintea și trupul. Gândim: "Sunt eu — gândurile mele, realizările mele, trupul meu". Când ceva nu merge bine, suferim. Comparăm mereu cu alții, invidiem, ne temem. Trăim în trecut (obligații) sau în viitor (îngrijorare). Fericirea se scufundă în acest zgomot. Pierderea fericirii nu este o pedeapsă, ci un rezultat al neatenției. Am uitat să fim aici și acum. Am uitat să vedem minunile în simplu: în razele apusului, în zâmbetul unui copil, în tăcere.

Fericirea în tradițiile religioase

În creștinism, fericirea este rodul Duhului Sfânt. Apostolul Pavel spune: "Întotdeauna bucură-te". Chiar și în persecuții. Această fericire nu este veselie, ci încrederea că Dumnezeu este aproape, că totul este pentru bine. În budism, fericirea (mudita) este sărbătorirea succeselor altora, abilitatea de a fi fericit pentru fericirea altora. În sufism (islamul mistic), fericirea este rezultatul dizolvării egoului în Divin. În hinduism, fericirea (ananda) este esența Brahmanului. Toate religiile sunt de acord: fericirea nu este o coincidență, ci un drum. O putem și trebuie să o antrenăm.

Cum să cultivăm fericirea ca statut spiritual

Primul pas este practica recunoștinței. Fiecare seară notează trei lucruri pentru care ești recunoscător astăzi. Chiar dacă ziua a fost grea, poți recunoștința pentru că ești viu, că soarele strălucește, că cineva zâmbește. Al doilea pas este meditația. Observarea respirației liniștește mintea, elimină zgomotul și fericirea apare de la sine. Al treilea pas este serviciul. Ajutându-i pe alții, iesem din egoism și încep să mă simt unit. Al patrulea pas este iertarea. Obligațiile blochează fericirea. Ierteți ofensatorul — nu pentru el, ci pentru voi înșivă.

Fericirea și suferința: paradox

Fericirea spirituală nu negă suferința. Poți simți durere și totuși să fii fericit. De exemplu, o persoană cu un diagnostic grav poate să se bucure de fiecare zi, să aprecieze momentele cu familia. Nu negă suferința, dar nu permite să ocupe tot spațiul sufletului. Nu este masochism, ci maturitate. În timp ce o persoană care caută doar plăceri se scufundă în disperare la cea mai mică durere. Fericirea ca statut spiritual este capacitatea de a ține durerea, dar nu să fii ea.

Barierele pe calea către fericire

Principalii dușmani sunt mila de sine ("pentru ce mi se întâmplă asta?" ), sentimentul de vinovăție ("nu merit fericirea"), invidia, mândria, frica. De asemenea, ajută perfeționismul: amânăm fericirea pentru mai târziu ("când voi cumpăra apartamentul, atunci..."). Dar "mai târziu" nu vine niciodată. O altă capcană este evitarea singurătății. Oamenii se tem să rămână singuri cu ei înșiși, pentru că acolo este gol. Dar golul este și începutul. Tăcerea din interior este condiția pentru apariția fericirii adevărate.

Fericirea și creativitatea

Starea de fericire este un flux, când uiți de timp. Creativitatea (scrie poezii, desenează, joci la chitară) provoacă adesea acest tip de stare. Dar creativitatea poate fi și o evadare. Este important să nu confunzi: fericirea de la rezultat (aplaudare) este plăcere. Fericirea de la proces este un statut spiritual, când ești unit cu ceea ce faci. Creați nu pentru a vinde, ci pentru că este un mod de a fi voi înșivă. Atunci și rezultatul va veni, dar nu va fi principalul.

Legătura dintre fericire și alte calități spirituale

Fericirea este strâns legată de dragoste (nu de iubirea în dragoste, ci de dragostea necondiționată). Unde este dragoste, acolo este și fericire. Cu bunătate: o persoană fericită nu poate fi crudă. Cu înțelepciune: fericirea ajută să vezi lucrurile în perspectivă, să nu dramatizezi. Cu generozitate: fericitului îi este ușor să împărtășească. Cu răbdare: fericirea permite să aștepți fără iritare. Este un pachet de virtuți: dezvoltând una, ridici și celelalte.

Fericirea ca statut spiritual nu sunt ochii roșii. Este o privire clară asupra lumii, care este și frumoasă, și tragică. Este pregătirea de a accepta viața în întregime, fără a cere ca ea să fie convenabilă. A dobândi o astfel de fericire nu este ușor. Dar este posibil. Începeți cu mic: acum, citind aceste rânduri, faceți un inspir, un expir și zâmbiți. Fără motiv. Acesta este primul pas.

Permanent link to this publication: