Excizia medicală: analizarea riscurilor, a beneficiilor potențiale și a dilemelor bioetice

Excizia medicală (circoncizia) este o procedură chirurgicală de eliminare a prepuțului penisului. Evaluarea acesteia din punct de vedere al medicinei bazate pe dovezi reprezintă o imagine complexă și ambigue, unde trebuie să se echilibreze potențialele beneficii pentru sănătate cu riscurile procedurii, irreversibilitatea acesteia și absența necesității medicale pentru majoritatea nou-născuților. Comunitatea medicală din diferite țări adoptă poziții variate, bazate pe date epidemiologice și pe contextul cultural.

1. Beneficii medicale potențiale: ce spune medicina bazată pe dovezi?

Studiile, în principal epidemiologice, indică câteva domenii în care excizia poate reduce riscurile:

Reducerea riscului infecțiilor tractului urinar (ITU) la nou-născuți: La băieții circumcizați în primul an de viață, riscul ITU este cu 5-10 ori mai mic. Cu toate acestea, riscul absolut al ITU la băieții necircumcizați este deja mic (aproximativ 1%). Pentru a preveni un singur caz de ITU, va trebui să fie circumcizati aproximativ 100-200 de nou-născuți. Majoritatea ITU se tratează cu succes cu antibiotice.

Reducerea riscului de infectare cu unele infecții transmise sexual (ITS): Mari studii randomizate controlate (RRC), realizate în Africa, au arătat că excizia la bărbații adulți reduce riscul de infectare heterosexuală cu HIV cu 50-60%. De asemenea, se observă o reducere a riscului de infectare cu virusul papilomavirus uman (HPV) de înalt risc și cu virusul herpes simplex 2 (HSV-2). Mecanism: mucoasa keratinizată a capului penisului după excizie este mai puțin predispusă la traume microscopice și la penetrarea virușilor. Important: Acest efect este dovedit pentru grupurile de risc în condiții epidemiologice specifice (Africa de Sud) și nu anulează necesitatea utilizării metodelor de contracepție de barieră.

Prevenirea phimozelor și a parafilozelor: Excizia pe 100% previne phimozul patologic (imposibilitatea de a dezvălui capul din cauza modificărilor cicatriciale ale prepuțului) și complicația sa acută — parafimozul (strangularea capului de prepuțul îngustat), care necesită intervenție chirurgicală de urgență. Cu toate acestea, phimozul fiziologic (prilipirea naturală a prepuțului la copii mici) este normală și nu necesită intervenție.

Reducerea riscului de cancer de penis: Aceasta este o boală extrem de rară (1 caz la 100 000 de bărbați în țările dezvoltate). Riscul la bărbații circumcizați din copilărie este aproape zero. Cu toate acestea, principalul factor de risc este infecția cu HPV și nerespectarea igienei, ceea ce face ca excizia să nu fie singura metodă de prevenire.

Ușurarea igienei: Absența prepuțului ușurează spălarea capului penisului, ceea ce poate reduce riscul balanitării (inflamația capului) și a balanopostitării (inflamația capului și a prepuțului).

Curiozitate: Poziția Academiei Americane de Pediatrie (AAP) este ilustrativă pentru discuție. În 2012, AAP, după analizarea tuturor datelor disponibile, a declarat că potențialele beneficii pentru sănătate depășesc riscurile, dar nu suficient de mult pentru a recomanda excizia rutină a tuturor nou-născuților. Această poziție a fost atenuată în 2021 în favoarea unei poziții mai neutre, care subliniază că părinții trebuie să ia decizii informate, cântărind marea utilitate și riscurile mici. Pentru comparație, majoritatea asociațiilor naționale de pediatrie europene (Marea Britanie, Germania, țările scandinave) nu recomandă excizia rutină, considerând-o o alegere a părinților, bazată pe preferințe culturale, religioase sau personale.

2. Riscuri și complicații ale procedurii.

Excizia este o operație chirurgicală asociată cu riscuri standard:

Sângerea și infecția: Cele mai frecvente complicații timpurii (0.1-1% din cazuri).

Rezultat cosmetic neîntâlnit: Eliminarea unei cantități prea mari sau prea mici de țesut, asimetrie.

Leziuni ale capului penisului sau ale canalului uretral.

Sindrom de durere: Chiar și cu utilizarea anesteziei locale (care astăzi este standardul) procedura și perioada postoperatorie sunt dureroase.

Stres metabolic pentru nou-născut, inclusiv modificări ale comportamentului și ale regimului de somn.

Riscuri pe termen lung: Unele studii (în principal observative) indică o posibilă legătură cu sensibilitatea crescută a capului, cu modificarea funcției sexuale, deși datele sunt contradictorii și neclare. Reclamația principală din punct de vedere al eticii medicale este irreversibilitatea procedurii și imposibilitatea de a obține consimțământul pacientului.

3. Dilema bioetică: consimțământ informat și autonomie corporală.

Acesta este un punct central medical și juridic. Excizia efectuată la un nou-născut sau copil pe motive nemedicale încalcă principiul central bioetic — prioritatea autonomiei pacientului.

Obiectul intervenției este trupul unei persoane incapabile să dea consimțământ.

Procedura nu este de urgență și poate fi amânată până la vârsta la care persoana poate lua decizii (principiul "consimțământului amânat").

Decizia părintească în acest caz este un consimțământ substitut și poate fi contestată din punct de vedere al drepturilor viitoare ale copilului la integritatea corpului său.

Din această perspectivă, mulți bioeticieni și activiști pentru drepturile omului consideră că excizia nemedicinală a băieților este o încălcare a dreptului la intimitatea corporală. Acest lucru o diferențiază de vaccinare, care, de asemenea, efectuată fără consimțământul copilului, este orientată spre prevenirea bolilor grave și aduce beneficii directe acestuia, protejându-l de amenințări imediate.

4. Indicații medicale pentru excizie.

Există situații clare în care excizia este necesară din punct de vedere medical (excizia terapeutică):

Phimozul patologic, care nu poate fi tratat conservator (creme steroidice).

Balanopostitul recurent.

Parafimozul (în urgență).

Bolile (lichen scleroatrophicus).

În aceste cazuri, procedura este orientată spre tratamentul unei boli specifice și se efectuează pe baza indicațiilor medicale.

Concluzie.

Din punct de vedere medical, excizia la nou-născuți este o procedură cu potențiale beneficii pentru sănătate minore la scară populațională și riscuri mici, dar existente. Nu poate fi clasificată ca fiind necesară din punct de vedere medical pentru toți, dar nici nu poate fi numită absolut dăunătoare.

Concluzii cheie:

Beneficiile sunt reale, dar mici și se referă în principal la reducerea riscurilor (nu a garanției) ale unor boli, multe dintre care pot fi prevenite prin alte metode (igienă, sex sigur, vaccinare împotriva HPV).

Riscurile sunt mici la realizarea de către un specialist calificat, dar nu egale cu zero.

Principalul punct de discuție s-a mutat din planul strict medical în planul bioeticii și al drepturilor omului: are dreptul părintele să supună copilul unei intervenții chirurgicale ireversibile și nefuncționale fără consimțământul său, chiar dacă este ghidat de intenții bune sau tradiții culturale?

Prin urmare, poziția modernă medicală se inclină din ce în ce mai mult către faptul că decizia de a exciza trebuie să fie o alegere informată a persoanei care a atins vârsta de capacitate juridică. În cazul copiilor, procedura trebuie să fie efectuată doar pe baza indicațiilor medicale stricte, iar excizia rutină a nou-născuților nu mai este considerată un standard al asistenței medicale, rămânând un fenomen cultural și religios pe care medicina poate să-l asigure tehnic cu riscuri minime.

Permanent link to this publication: