Întrebarea dacă mirosesc culorile și ce miros are la intersecția fizicii, biologiei și psihologiei. Nu va fi un răspuns direct «roșu mirosște de căpșuni, iar albastru de mare», deoarece culorile în sine nu au miros. Mirosul sunt molecule, iar culoarea sunt unde luminoase.

Cu toate acestea, în creierul nostru au loc lucruri uimitoare care creează senzația că culorile pot mirosi. Acest fenomen se numește sinestezie sau, în sens mai larg, asociații inter-senzoriale.

1. Sinestezia: când simțurile se amestecă

La un procent mic din oameni (sinestezici) există o particularitate neurologică prin care stimularea unui organ senzorial provoacă automat și neintenționat senzații în altul. Adică pentru ei, întrebarea «Cum mirosesc culorile?» are un răspuns direct, literal.

• Exemplu: Un sinestezic poate simți un miros clar de vanilie atunci când vede culoarea galben-portocalie, sau mirosul de ploaie proaspătă, uitându-se la albastru.

2. Asociații inter-senzoriale (la majoritatea oamenilor)

Pentru toți ceilalți, legătura dintre culoare și miros este rezultatul asociărilor culturale, personale și evoluționare. Creierul nostru combină constant informațiile de la diferite organe senzoriale pentru a crea o imagine de ansamblu a lumii.

Iată care sunt cele mai comune asociări:

• Roșu: Este cel mai adesea asociat cu ceva dulce, fructos, copt. Mirosuri: căpșuni, afine, dovleac, trandafir. Roșul este culoarea coptei și pasiunii, deci și mirosurile sunt vii, saturate.

• Galben-portocaliu: Este culoarea energiei, soarelui și citruitelor. Mirosuri: portocală, mărinară, abricos, mango, cimbru. Galben-portocaliu mirose cald și energic.

• Galben: Este asociat cu soarelui, verii și acrișorului. Mirosuri: lămâie, ananas, banană, miere, iarbă proaspăt tăiată. Galbenul mirose proaspăt și acid-crescător.

• Verde: Este culoarea naturii, proaspătății și creșterii. Mirosuri: iarbă, frunze, mentă, castraveți, măr verde, pin. Verde mirose curat, rece și "verde".

• Albastru: Este cel mai "dificil" pentru simțul mirosului. Este cel mai adesea asociat cu procool, apă și proaspătatea. Mirosuri: briză marină, ploaie, aer ozonat după furtună, lavandă (ca un aromă calmantă). Albastru mirose curat și neutru, ca hainele proaspete.

• Violet: Este culoarea misterului, luxului și spiritualității. Mirosuri: lavandă, trandafir, struguri, prun, floarea-soarelui, sandal. Violetul are adesea un aromă floral-s甜 și ușor amărui.

• Alb: Simbolizează curățenia, sterilitatea și simplitatea. Mirosuri: haine proaspete țesute, aer curat, cocos, vanilie, lapte. Albul mirose neutru și curat.

• Negru: Este asociat cu pământul, misterul, forța. Mirosuri: cafea, ciocolată neagră, fum, produse de îngrijire a pielii, musc, lemn. Negrul mirose greu, saturat și condimentat.

3. Marketing și parfumerie: cum folosesc acești factori

Aceste asociări sunt folosite intens de parfumieri și marketing.

• Umbrele produselor de parfum: Aromatele de citrice sunt adesea vândute în ambalaje galben-portocalii. Cele florale și delicate — în roz sau alb. Cele lemnoase și musculare — în albastru închis, maro sau negru.

• Numele aromelor: «Muscus alb», «Feia verde», «Floarea-violetă» — toate aceste nume sunt menite să vă provoace o anumită asociere culoare-miros încă de înainte de a simți aromă.

Concluzie: Deși culoarea nu are un miros fizic, în percepția noastră ele sunt strâns legate. Culorile mirosesc așa cum le-am învățat să asociem prin experiența noastră de viață, cultura și funcționarea creierului, care creează o imagine unită și complexă a lumii.

Permanent link to this publication: