Mamă care interzice fiicei sale să se întâlnească cu tată, uneori recurge la metode care seamănă cu dresaj. Nu pune doar condiții — construiește un sistem de recompense și pedepse pentru a elimina din conștiința fetei dragostea pentru tată. Copilul devine un obiect de manipulare. Sentimentele, dorințele, atașamentul său sunt supuse unei singure scopuri: să facă ca fata să urască tatăl și să renunțe de bunăvoie la întâlniri. Este crud. Nu este educație. Este distrugerea psihicului.

Ce înseamnă «dressaj dur» în contextul conflictului parental

Dressajul este un sistem de formare a reflexelor condiționate. În cazul mamei și fiicei, mecanismul este simplu: fata este recompensată (cu blândețe, cadouri, permisiuni) când spune sau face ceva împotriva tatălui. Și pedepsită (cu țipete, lipsirea telefonului, ignorarea) când manifestă interes sau își pare dor de tată. În timp, fata formează un sentiment de frică: orice menționare a tatălui = durere. Ea nu mai gândește deloc despre el, deoarece subconștient se teme de pedeapsă.

Mătușa poate să nu fie conștientă că dresajează fiica. Ea crede că «educa», «protejează» sau «învăță cum să se raporteze corect la bărbați». Dar, în esență, este violență emoțională care lasă cicatrici pentru totdeauna. Fata își pierde capacitatea de a-și încredința sentimentele. Pentru că dacă dragostea ei sinceră pentru tată provoacă furie în mama ei, înseamnă că ceva nu este în regulă cu ea însăși.

Cum arată dressajul dur în practică

Mătușa poate: să ceară fiicei să repete fraza «Tatăl este rău, el ne-a părăsit» în fiecare seară înainte de culcare. Să pedepsească cu tăcere o săptămână dacă fata a spus accidental «tată» în conversație. Să dărâze cadouri doar după ce fata scrie o scrisoare tatălui cu refuzul întâlnirilor. Să forțeze fata să vadă videoclipuri unde tatăl este prezentat în lumina negativă (de exemplu, înregistrări de certuri). Să inventeze teste: «Dacă te iubești pe mine, nu vei merge să te întâlnești cu el». Să înfometeze sau să închidă în cameră pentru manifestarea interesului pentru darurile tatălui. Să folosească orice mijloc: de la dulciuri până la accesul la internet.

Fata învață rapid: pentru a supraviețui în această sistemă, trebuie să fie «oponentă» lui tatăl. Ea începe să vorbească singură la tată și să spună: «Nu veni, îți urăsc». Crezând cu adevărat în acest lucru? Nu. Dar frica de pedeapsă este mai puternică decât iubirea.

De ce mătușa recurge la dressaj

Motivele pot fi diferite. Obida la fostul soț (infidelitate, violență, probleme financiare). Dorința de a controla fiica ca singurul obiect al atașamentului (invidia față de tată). O tulburare psihică (de exemplu, tulburarea de personalitate limitată). Transferul propriilor traume copilăriei (ea însăși a fost separată de tată). Frica de singurătate («Dacă fiica va comunica cu el, va începe să-l iubească mai mult și în cele din urmă va pleca de la mine»). Mătușa nu se vede din exterior. Ea crede sincer că «astfel este corect». Este aproape imposibil să o convingă în alt mod.

Cum se poate recunoaște dressajul dur de la exterior

Profesorii, vecinii, rudele din partea mamei pot observa: fata spune despre tată cu fraze învățate, ca un robot («nu plătește pensiuni, nu mă iubește»). Se teme să se uite în direcția tatălui, dacă acesta apare pe stradă. Apar ticsuri, frici, atacuri de panică după menționarea tatălui. Plânge noaptea, dar afirmă că «este de fericire». Dacă vezi astfel de semne, nu tăcea. Informează autoritățile de protecția copilului. Nu este «intervenție în familie străină», ci protecția copilului de la violența psihologică.

Ce să facă tatăl dacă mătușa dresajează fiica

Primul lucru — să rămână calm. Scânteicile și amenințările doar vor întări mătușa în dreptatea ei. Al doilea — să adune dovezi: înregistrări de amenințări, mesaje, unde mătușa interzice întâlnirile, mărturiile martorilor (instructori, profesori). Al treilea — să se adreseze imediat instanței judecătorești cu o cerere de stabilire a ordinii comunicării și de a efectua o expertiză psihologică a copilului în ceea ce privește sindromul de alienare parentală. Al patrulea — prin instanța judecătorească să obțină transferul copilului la sine (de exemplu, pentru vacanțele de vară), pentru a-l scoate din mediu de «dressaj». Dacă instanța judecătorească va dovedi că mătușa dăunează psihicului fiicei, este posibilă schimbarea locuinței copilului.

În paralel, tatăl trebuie să lucreze cu un psiholog pediatric specializat pe victimele alienării parentale. Este un proces lung, dar există șansa.

O fată slăbită la 10 ani poate deveni o femeie care nu știe cum să iubească, se teme de bărbați și se urăște pe sine. Nicio răzbunare la adresa fostului soț nu merită sufletul copilăriei distrus. Mătușe, opriți-vă. Tatăl, nu vă lăsați învins.

Permanent link to this publication: