Идея о том, că orice două persoane de pe Pământ sunt separate doar de câteva relații sociale, este cunoscută sub numele de teoria «șasele mângâieri». Aceasta este o conceptie solidamente înrădăcinată în cultura populară, are o bază științifică seriosă și o istorie lungă de cercetări. Fundamentul acesteia a fost pus nu de sociologi, ci de scriitorul maghiar Friedrich Karinthy, care în 1929, în povestirea «Lanțul de legături», și-a exprimat ipoteza că orice două persoane de pe planetă sunt conectate printr-o lanț din maximum cinci intermediari. Această hipoteză artistică a inspirat ulterior cercetătorii pentru experimente de amploare.

Experimentul Stanley Milgram: lumea mică în plicuri

Prima verificare empirică a teoriei a fost întreprinsă în 1967 de psihologul american Stanley Milgram. În faimosul său experiment, rezidenților orașului Omaha din Statele Unite li s-au trimis scrisori cu cererea de a le transmite unui broker bursier din Boston. Trimitorul putea transmite plicul doar prin intermediul unui cunoscut personal, pe care îl considera mai aproape de țintă. Doar un mic număr de scrisori au ajuns la destinatarul final, dar rezultatul cheie a fost numărul mediu de tranzmiteri — aproximativ cinci-sase. Acest experiment a dat naștere expresiei devenită proverbială «șase grade de separare», deși metodologia lui Milgram a fost criticată în mod repetat pentru posibile erori statistice și nereprzentativitatea eșantionului.

Evoluția teoriei în era digitală

cu apariția internetului și a rețelelor sociale, cercetătorii au avut ocazia unică de a verifica ipoteza pe mase de date reale enorme. Cercetătorii de la Microsoft în 2008, analizând peste 250 de miliarde de mesaje instantanee transmise între 240 de milioane de utilizatori, au stabilit că distanța medie între orice două utilizatori ai serviciului lor este de 6,6 pași. Un studiu similar, realizat pe datele rețelei sociale Facebook, a arătat legături și mai strânse: în 2016, distanța medie între utilizatori era de doar 3,57 pași. Aceste cifre demonstrează că platformele digitale, acționând ca catalizatori globali ai relațiilor sociale, nu au confirmat, ci mai degrabă contestat teoria clasică, arătând că lumea a devenit și mai mică decât se presupunea.

Critica și limitările ipotezei de legătură globală

În ciuda dovezilor convingătoare, teoria «șasele mângâieri» se confruntă cu o critică serioasă. Principalul limitare este că măsoară posibilitatea stabilirii unei legături, nu probabilitatea sau calitatea acesteia. Rețelele sociale sunt neomogene: ele constau în grupuri strânse (familii, echipe de lucru), legate de legături slabe, dar numeroase, între cunoscuți. Exact aceste «legături slabe», după cum a demonstrat sociologul Mark Granovetter, sunt punți între comunități izolate. Cu toate acestea, există și grupuri realmente izolate — triburi din jungla Amazonei sau locuitorii satelor arctice izolate, care necesită un număr mult mai mare de intermediari pentru a fi incluși în rețeaua globală, dacă acest lucru este posibil.

Rezonanța filosofică și culturală a conceptului

Importanța filosofică a teoriei depășește cu mult sfera sociologiei. Ea oferă o metaforă puternică a unității umane, vizualizând o păianjenă invizibilă care leagă pe toți oamenii, indiferent de cultura, naționalitatea sau statutul lor social. Această idee a inspirat crearea a numeroase opere de artă, cea mai cunoscută fiind piesa lui John Guare «Șase grade de separare» și filmul cu același nume. Conceptul a stat și la baza unei jocuri populare «Șase mângâieri până la Kevin Bacon», unde jucătorii trebuie să lege orice actor de Kevin Bacon prin filme comune. Astfel, dintr-o ipoteză științifică, teoria a devenit un fenomen cultural, subliniind fundamentala interconectare a lumii moderne.

Permanent link to this publication: