Centrul principal al mesei de Anul Nou la diferite popoare: simbolism, evoluție și cod cultural

Introducere: Gastronomia ca text al sărbătorii

Masa de Anul Nou nu este doar un act de alimentație, ci un ritual complex, unde principalul fel principal joacă rolul unui simbol central, codificând speranțele colective, memoria istorică și reprezentările despre prosperitate. Etnografulor și antropologilor alimentari (cum ar fi Sydney Mintz, autorul lucrării «Sărată și putere») consideră mâncarea de sărbătoare ca pe un «text» care poate fi citit, dezvăluind valorile societății. Principalul fel de mâncare este adesea legat de ideile de bogăție, sănătate, succes și continuitate, iar alegerea acestuia este determinată de geografie, religie și istoria socială.

Europa: de porc la struguri

În Europa de Vest, Centrală și de Nord, masa de Anul Nou istorică a fost strâns legată de ciclu agricol și sacrificiul de animale de iarnă.

• Germania, Austria, Suedia: Felul principal tradițional a fost porcul copt sau cotletul de porc timp de mult timp. Porcul simboliza prosperitatea și progresul (se credea că animalul, spre deosebire de găina, care scorbă înapoi, sapă mereu înainte). În Saxonia, până în prezent, se dăruiesc figurițe de porc din marzipan. Fapt interesant: În Germania medievală a existat obiceiul «Neujahrsschrei» (Cântecul de Anul Nou): primul care vede porcul în noul an trebuie să strige acest lucru, pentru a atrage norocul.

• Spania, Portugalia: Aici ritualul s-a mutat de la principalul fel de mâncare la desertul-fruct. La clopotnița ceasurilor, spaniolii mănâncă 12 struguri (las doce uvas de la suerte), unul la fiecare clopot, visându-și dorințele pentru fiecare lună a anului. Traditia a apărut la începutul secolului XX ca o glumă inteligentă a viticultorilor din Alicante, pentru a vinde surplusul recoltei, și a devenit rapid națională. În Portugalia, același scop este servit de smochine.

• Italia: În sudul țării (Napoli, Campania), felul obligatoriu este un fel de ceapă cu jambon «dzampone». Forma circulară a cepei amintește de monede, promițând bogăție, iar jambonul gras de porc simbolizează abundința. În nordul țării (Lombardia), acest rol îl joacă capul de porc fiert (cotechino con lenticchie).

Marea Europei de Est: kutyă și oливье

• Rusia, Ucraina, Belarus: În epoca pre-revoluționară și în tradiția rurală, felul principal al Sfârșitului de An (canunul Crăciunului) a fost kuťa (socoș) — cearșaf din grâu integral (grâu, orz, orez) cu miere, mac, nuci și ciorbă de fructe. Acesta este cel mai vechi fel pominal și de sărbătoare, simbol al nemuririi, fertilității și prosperității familiei. În perioada sovietică, cu secularizarea Anului Nou, felul principal a devenit salatul «Olivie». Inventarea acestuia în anii 1860 de către bucătarul francez Lucien Olivier pentru restaurantul moscovit «Ermitaj» a fost doar începutul istoriei. Salatul a fost radical modificat în perioada sovietică (în loc de rață — cârnați doctor, în loc de capere — fasole verde), devenind simbolul gastronomic al epocii de deficit, unde într-un singur fel se reușea să adune maximul de delicatese nedisponibile în zilele obișnuite: cârnați gătiți, ouă, legume conservate, maioneză. Universalitatea, saturația și festivalitatea acestuia l-au transformat într-un fenomen cultural.

• Polonia, Cehia: Aici tradiția kuței (polonez kutia, ceh koutě) a fost păstrată, dar adesea ca unul dintre multe feluri rитуale. Centrul mesei poate fi carpul copt (în special în Cehia), whose scales, puse în buzunar, promit bani.

Asia: paste de lungime de viață

În țările din Asia de Est și de Sud-Est, unde se întâmpină Anul Nou Lunar, simbolismul mâncării este exprimat cel mai vivid și clar.

• China, Taiwan, Singapore: Felul obligatoriu este lapșa longevității (chaoshoumyan). Caracteristica sa este lungimea: lapșa nu trebuie tăiată și trebuie mâncată, fără a o tăia, pentru a nu «scurta» viața. Este servită adesea cu pâini (tziaozzi), forma cărora amintește de lingouri de aur. Fapt interesant: În timpul dinastiei Ming (sec. XIV–XVII), a existat obiceiul de a ascunde o monedă în unul dintre pâini. Celui care primea moneda era considerat norocos pe tot anul. Astăzi, moneda este adesea înlocuită cu arahis (simbol al sănătății) sau fínic (simbol al urmașilor).

• Japonia (O-segaцу): Felul tradițional de sărbătoare de Anul Nou este oseti-ryori, un set de feluri frumos decorate în cutii de lac (dzubako). Fiecare componentă are un sens: creveți — longevitate, boabe negre — sănătate, ikura de sardine — numeroși urmași, kamaboko (cotletă de pește) — răsăritul soarelui. Central poate fi considerat moti — plăcintă de orez, care este adesea mâncată în supă odzoni. Procesul de preparare a moti-ului (motizuki) — baterea ritmică a orezului gătit cu măciuci de lemn — este în sine un ritual familial de coeziune.

• Vietnam (Tet): Felul principal este banh ting sau ban tet (în varianta sudică) — prăjitură de orez pătrată sau cilindrică cu umplutură de carne de porc și bob mung, înfășurată în frunze de banană și gătită pentru o lungă perioadă de timp. Forma sa se referă la pământ (pătrat) și cer (cerc), iar culoarea verde a frunzelor simbolizează primăvara și reînnoirea. Prepararea banh ting — este un proces familial lung înainte de sărbătoare.

America: global și local

• Statele Unite: Datorită multiculturalității țării, nu există un fel de mâncare unic. Cu toate acestea, datorită influenței media (film, TV), s-a format un anumit imagine comună: aceasta este indiana coaptă sau șunca (adesea ca referință la Ziua Recunostinței) și supa de boabe Hoppin' John în sudul țării. Supa din boabe negre (simbol al monedelor), orez și carne de porc are rădăcini vest-africane și, potrivit credinței, aduce noroc.

Concluzie: Mâncarea ca invocație pentru viitor

Felul principal de Anul Nou este întotdeauna mai mult decât hrană. Este un dorință mâncată, o speranță materializată. Evoluția acestor feluri de mâncare (de la kutyă sacră la oливье sovietic, de la porc de casă la strugurii spanioli) reflectă schimbările din societate: urbanizarea, globalizarea, schimbarea ideologiilor. Dar funcția lor fundamentală rămâne neschimbată: prin prisma unui masaj comun și actul de a mânca «mâncarea corectă», comunitatea simbolic programează viitorul pentru prosperitate, sănătate și unitate, creând un ancrag gustativ pentru identitatea colectivă în noul an.

Permanent link to this publication: