Acesta este o întrebare filosofică și științifică profundă, asupra căreia etologiștii și zoopsihologii încă dezbat. Nu există un răspuns definitiv, dar cercetările moderne permit să se facă concluzii destul de convingătoare.

Dacă să spunem pe scurt: câinii nu au conștiință în sensul uman — ca sistem complex de principii morale, sentimente de vinovăție și remuscare pentru păcate abstracte. Cu toate acestea, au fundamentul biologic esențial al acesteia — «proto-conștiință» sau mecanism emoțional care le permite să înțeleagă că acțiunile lor provoacă neaprobarea stăpânului.

Ce considerăm noi ca «conștiință» la câini?

De obicei, interpretăm ca «sentiment de vinovăție» comportamentul clasic al câinilor: capul plecat, urechile așezate, mișcarea colții «spre sine», îndepărtarea privirii, încercarea de a se ascunde sau, dimpotrivă, liniștea lăcrimată. Acest comportament îl vedem, de exemplu, când prindem câinele în distrugerea obiectelor sau găsim o pată pe podea.

Cu toate acestea, cercetările realizate în domeniul cinologiei arată că acesta nu este sentimentul de vinovăție pentru ceea ce au făcut, ci o reacție la furia și neaprobarea stăpânului, pe care câinii o prefigurează.

Experimentul cheie: Câinilor li se dădea hrană interzisă, iar apoi stăpânul pleca. Când se întorcea, o parte dintre câini primeau o reproșare, indiferent dacă au mâncat sau nu. S-a dovedit că câinii care au fost reproșați au demonstrat un «aspect vinovat», chiar dacă erau nevinovați. Reacția lor depindea nu de simplul păcat, ci de comportamentul stăpânului în acel moment. Ei reușesc să interpreteze foarte bine tonul vocii, postura și expresia feței noastre.

Inteligenta emoțională și empatia: baza «proto-conștiinței»

Deși câinii, probabil, nu reflectă asupra moralității, ei au un inteligență emoțională dezvoltată și empatie.

1. Capacitatea de empatie: Câinii pot «capta» emoțiile stăpânilor lor. Ei simt stresul, tristețea și bucuria noastră. Acest lucru este confirmat de cercetările care arată că nivelul cortizolului (hormonul stresului) la câini se sincronizează cu nivelul cortizolului la stăpân.

2. Înțelegerea normelor sociale ale turmei: Câinii sunt animale de turmă și strămoșul lor, lupul, a supraviețuit datorită regulilor stricte de comportament în turmă. Pentru ei, este esențial să mențină relațiile sociale și să evite exilarea. Neaprobarea vârcolacului (stăpânului) este o amenințare directă la adresa bunăstării lor. Prin urmare, ei au dezvoltat mecanisme complexe de reconciliere și liniștire.

3. Capacitatea de cooperare și altruiism: Jocurile dintre câini, vânătoarea comună (la lupi) și chiar ajutorul oferit omului sau altui câine în nevoie dovedesc prezența unor trăsături prosociale — baza moralității.

Există conștiință? Consensul științific

Ucenicii sunt de acord că la câini există building blocks emoționale și cognitive ale conștiinței, dar nu conștiința în sine ca concept abstract.

• Sentimentul de vinovăție? Nu. Este o reacție la furia stăpânului.

• Capacitatea de a distinge «corectul» de «incorectul»? Da, dar doar în contextul dresării și regulilor sociale stabilite de stăpân. Ei înțeleg că anumite acțiuni (de exemplu, să mușcă o șosetă) duc la consecințe negative.

• Empatia și dorința de armonie socială? Fără îndoială, da. Aceasta este baza comportamentului lor.

Concluzie: Câinii sunt ființe social și emoțional sensibile. Ei nu suferă de dureri de conștiință pentru că au mintit sau au acționat imoral. Dar ei percep profund tensiunea în relațiile cu stăpânul și fac tot posibilul să o restabilească. Această legătură emoțională profundă, empatia și dorința de a fi «un bun membru al turmei» sunt aceleași, poate și simplificate, dar extrem de sincere «conștiință câinească» pe care o prețuim atât de mult.

Permanent link to this publication: