Împiedicarea executării unei decizii judecătorești: cererea de dovadă ca formă de sabotaj

Introducere: Abuzul de drept în conflictele familiale

Executarea deciziilor judecătorești, în special a celor care privesc ordinea comunicării cu copilul, este adesea asociată cu încercările unei părți de a crea bariere birocratice artificiale. Situația în care bunicul sau bunicul (denumit în continuare bunic) din partea mamei, la care locuiește copilul, în momentul stabilit de judecător pentru transmiterea copilului către tată, solicită să furnizeze documente suplimentare (de exemplu, o dovadă de la tată sau alte documente), este un exemplu clasic de abuz de drept și sabotaj procedural. Aceasta nu este o cerere legală, ci o tactică strategică, destinată să întârzie executarea deciziei, să creeze un conflict și să discrediteze tatăl.

1. Natura juridică a documentului executor și rolul părților terțe

Levul executor este un document emis de judecătorie pe baza unei decizii devenite executorii. Conținutul său este obligatoriu de executat de toate persoanele care îl privesc. În decizia judecătorească privind ordinea comunicării sunt menționate clar timpul, locul și condițiile de transmitere a copilului. Nu se pot cere condiții suplimentare, care nu sunt menționate în decizie.

Statutul bunicului: Bunicul, care nu este parte a procesului executor (creditor sau debitor), acționează în acest caz ca o persoană care de fapt ține copilul. Juridic, este obligat să transmită copilul tatălui pe baza levului executor prezentat. Nesatisfacerea sa față de decizia judecătorească sau cerințele sale subiective nu au nicio forță juridică și sunt acțiuni de auto-gestionare.

2. Motivația și obiectivele cerințelor de acest gen

Cererea de dovadă sau a altui document în momentul crucial al transmiterii urmărește mai multe obiective strategice:

Întârzierea unei întâlniri specifice: Crearea unui conflict artificial și întârzierea timpului. În timp ce tatăl încearcă să explice ilegalitatea cerințelor sau (ce e mai rău) să alerge să obțină o dovadă inutilă, timpul stabilit de judecător expiră. Scopul este atins — întâlnirea este anulată.

Provocarea unui conflict și fixarea «neadecvatului»: Calculul că tatăl, confruntat cu o cerință absurdă, va manifestă furie, furie, va intra în冲突. Acest lucru oferă posibilitatea bunicului sau mamei să declare ulterior în fața instanței sau a organelor de protecție că tatăl «se comportă agresiv, neconstrucțiv, nu poate negocia» și, prin urmare, este «periculos» să-i transmită copilul. Faptul cererii de dovadă este trecut cu vederea, rămânând doar înregistrarea video sau mărturiile martorilor despre conflict.

Stabilirea propriului «control» asupra procedurii: Aceasta este o încercare de a impune propria procedură suplimentară, nu prevăzută de judecător, punând astfel tatăl în poziție de dependență și demonstrând că puterea reală asupra procesului rămâne în mâinile familiei mamei.

Crearea unui precedent negativ: Dacă tatăl o dată se predă și furnizează o dovadă inutilă, data viitoare pot fi solicitate două dovezi sau alt document. Astfel, se formează o procedură suplimentară ilegală, refuzul de la care va fi folosit ca pretext pentru refuz.

3. Niciună valoare juridică a cerinței «dovadă de la tată

În termeni juridici, cererea este absolut nejustificată:

Levul executor este un document exhaustiv. Pentru executorul judecătoresc și pentru persoanele obligate să execute decizia, este suficientă prezentarea acestui document. Identitatea tatălui este atestată de pașaportul său.

Dovada nu este un document care atestă dreptul. Niciun act normativ nu prevede că pentru a obține copilul său pe baza unei decizii judecătorești, tatăl trebuie să aibă la îndemână o dovadă emisă de el însuși.

Încălcarea principiului clarității juridice: Decizia judecătorească trebuie executată în modul în care este formulată. Introducerea condițiilor proprii de către terți este o încălcare a autorității juridice a instanței judecătorești.

Exemplu din practica judiciară: În unul dintre cazurile Curții Obștești din Regiunea Moscovită, bunicul (mama răspunzătoarei) a refuzat să transmită nepotului tatălui, solicitându-i să furnizeze o dovadă de sănătate și o caracteristică de la locul de muncă. Instanța, examinând problema atragerii ei la răspundere pentru neexecutarea deciziei, a menționat că acțiunile sale sunt «opriți reprobabili în executarea actului judiciar, nebazate pe lege» și a aplicat o amendă sub articolul 113 al Legii Federale «Despre executarea executorie».

4. Algoritm de acțiune pentru tată: cum să răspundeți în mod legal și eficient

Este extrem de important să acționați nu emoțional, ci procesual, înregistrând fiecare pas.

Înregistrarea faptului cererii. La întâlnirea cu bunicul, trebuie să includeți un dictofon sau o înregistrare video (respectând regulile privind înregistrarea conversației bilaterale, dacă este necesar în conformitate cu normele regionale). Să puneți întrebări clarificatoare: «Refuzați să transmiteți [numele copilului] pe baza deciziei judecătorești nr. … din [data]? Solicitați să furnizați o dovadă? Care anume? Pe ce bază? Unde este acest cerință menționat în decizia judecătorească?».

Refuz calm și explicare. Explicați că cererea este ilegală și acționați pe baza levului executor. Arătați bunicului pașaportul și levul executor. Oferiți-i să apeleze imediat executorul judecătoresc care conduce cazul dvs., pentru clarificări.

Alertarea executorului judecătoresc imediat. Dacă transmiterea nu a avut loc, trebuie să notificați executorul judecătoresc în scris în același zi despre faptul împiedicării. La notificare, atașați înregistrarea audio/video, iar dacă este posibil, mărturiile martorilor (de exemplu, a unui rudă care a fost prezent la acest moment). Să cereți executorului:

Redactarea unui proces-verbal de neexecutare a deciziei judecătorești.

Emisia unei decizii de aplicare a unei amenzi la bunic (ca la o persoană care ține copilul) conform articolului 113 al Legii Federale «Despre executarea executorie» (amenda pentru cetățeni de la 2 000 la 2 500 ruble, iar în cazul unei încălcări repetate — până la 10 000 ruble).

Luarea măsurilor pentru a aduce bunicul pentru clarificări.

Examinarea problemei stabilirii unui loc pentru transmiterea forțată a copilului (de exemplu, în incinta Biroului FSSP sau într-un loc public neutru sub controlul executorului).

Depunerea unei cereri în instanță pentru determinarea ordinii comunicării cu indicarea locului de transmitere. Dacă incidentele se repetă, tatăl poate aduce o cerere detaliată în instanță, unde să descrie în detaliu că transmiterea copilului trebuie să aibă loc nu la locul de reședință al mamei/dadului, ci într-un loc neutru, controlat, de exemplu, la intrarea în secția de poliție, holul școlii/sălăciunii, parcul la monument, în prezența executorului judecătoresc sau, temporar, a reprezentantului organului de protecție. Acest lucru exclude posibilitatea creării de bariere private.

5. Aspectul psihologic și munca cu copilul

Copilul, devenit martor nevinovat sau prizonier în această situație, suferă un stres puternic. Este important:

Nu să discutați negativ acțiunile bunicului sau ale mamei în fața copilului.

Explicați clar și simplu copilului că tatăl a venit pentru că judecătoria i-a permis să se întâlnească cu el, și că acest lucru este normal și legal.

Dacă întâlnirea a fost anulată în această ocazie, spuneți copilului că sunteți foarte supărat, dar veți vedea cu siguranță în următoarea ocazie conform programului. Acest lucru oferă copilului un sentiment de predictibilitate și siguranță.

Concluzie: Împiedicarea ca problemă sistematică

Cererea de dovadă în momentul executării unei decizii judecătorești este nu o capriciu domestic, ci o tactică conștientă de sabotaj procedural. Ea vizează testarea determinării tatălui, a cunoștințelor sale juridice și a stabilității emoționale.

Se poate rezista la acest lucru doar prin urmarea strictă a literii legii și prin utilizarea activă a mecanismelor de executare forțată. Pasiunile și încercările de a «negocia bine» în această situație acționează în favoarea părții opuse, întăritu-i în sentimentul de necondamnare. Executorul judecătoresc în această situație este aliatul cheie și trebuie să fie implicat cât mai rapid și cât mai documentat posibil. Fiecare fapt înregistrat de împiedicare trebuie să devină baza pentru sancțiuni procedurale, apropiindu-se momentul în care decizia judecătorească va fi executată fără echivoc.

Permanent link to this publication: