«Cetățeni de calitate inferioară»: stigmatizarea socio-politică vs. realitatea juridică Expresia «cetățeni de calitate inferioară» (sau «oameni de calitate inferioară), nu este și nu a fost niciodată un termen juridic în dreptul modern al statelor democratice. Este o metaforă socio-politică, un construct retoric și un etichetă stigmatizantă puternică, folosită pentru a descrie situații de inegalitate sistematică, discriminare și încălcare a drepturilor anumitor grupuri de populație, care de jure au drepturi egale cu ceilalți cetățeni, dar de facto sunt privați de posibilitatea de a le exercita în mod complet. 1. De ce nu este un termen juridic? Ştiința juridică și legislația operează cu concepte precise, definite în acte normative: «cetățean», «străin», «persoană fără cetățenie», «refugiat», «persoană cu dizabilități fizice» etc. Aceste categorii definesc statutul juridic, setul de drepturi și obligații. Termenul «cetățeni de calitate inferioară»: Nu are o definiție juridică. Nu este inclus în constituții, coduri sau convenții internaționale. Este evaluativ și emoțional. El poartă o evaluare negativă explicită, ceea ce contravine principiului neutralității limbajului juridic. Fixează nu statutul formal, ci poziția factuală. El descrie realitatea socială, nu o normă juridică. Folosirea acestuia este întotdeauna o acuzație de încălcare a principiului egalității, consacrat în drept. 2. Contexte istorice și moderne de utilizare a metaforei Fraza este folosită pentru a descrie situații critice în care există o diferență între egalitatea declarată și practica reală. 2. Situații moderne de inegalitate de facto (când metafora este folosită cel mai des): Migranții și persoanele cu statut neclar: Chiar dacă au permise legale de muncă sau vize de ședere, ei întâmpină adesea restricții în accesul la servicii sociale, protecția juridică, exploatare și xenofobie domestică, fiind «participanți incomplete» la contractul social. Clasele cele mai sărace: Persoanele care t ... Read more