Soarele, steaua care ne dă viață, a ars de aproximativ 4,6 miliarde de ani, transformând hidrogenul în heliu prin fuziune nucleară în nucleul său. Acest proces susține toate formele de viață de pe Pământ, oferind energia care alimentează climă, vreme și fotosinteză. Cu toate acestea, ca și toate stelele, Soarele este mortal. Strălucirea sa ascunde o degradare lentă dar inevitabilă — o transformare care, pe scări astronomice, va duce la moartea sa. Înțelegerea când și cum va “apăsa” Soarele nu este doar o chestiune de curiozitate cosmică, ci și o studiu asupra limitelor stabilității din universul însuși. Soarele prezent: O stea în plină floare În acest moment din istoria cosmică, Soarele este în mijlocul fazei “main sequence” a evoluției stelare, după cum o numesc astronomii. El transformă hidrogenul în heliu într-un echilibru delicat între presiunea spre afară a fuziunii și tragerea spre interior a gravitației. În fiecare secundă, aproximativ 600 de milioane de tone de hidrogen sunt transformate în heliu, eliberând cantități enorme de energie. În ciuda acestei activități colosale, Soarele este remarcabil de stabil — output-ul său fluctuează doar ușor de-a lungul secolelor. Cercetătorii estimează că a consumat aproximativ jumătate din combustibilul său hidrogen, lăsându-i încă cinci miliarde de ani înainte ca nucleul să înceapă să se schimbe dramatic. Viitorul gigant roșu Când Soarele va epuiza rezervele sale de hidrogen, echilibrul care menține stabilitatea sa va începe să slăbească. Nucleul va contracta sub gravitație și se va încălzi, în timp ce stratul exterior se va extinde. În această fază de gigant roșu, Soarele va crește la peste o sută de ori diametrul său actual. Temperatura sa superficială va scădea, dându-i o nuanță roșie, dar luminositatea sa totală va crește dramatic. În timpul acestei expansiuni, Soarele va înghiți planetele interne. Mercur și Venus vor fi vaporizate, iar soarta Pământului va depinde de efecte complexe de gravitație și atmosferă. Unele ... Read more